Linkuri accesibilitate

Reacţia lui Barack Obama la tulburările din Iran - criticată de Republicani


Preşedintele Barack Obama, Ayatollahul Ali Khamenei

Preşedintele Barack Obama, Ayatollahul Ali Khamenei

Prudenţa iniţială, susţin criticii, nu a avut efectul scontat

Relatari ale presei americane arata ca presedintele Obama ar fi decis doar in ultimul moment sa-si inaspreasca retorica fata de represiunea din Iran. Ce l-a determinat sa o faca?

Aparent, secretarul de stat Hillary Clinton i-a cerut fara succes presedintelui, timp de doua zile sa condamne regimul iranian, dupa ce Teheranul a raspuns in forta in fata manifestatiilor de protest, care au urmat alegerilor prezidentiale. La inceput, Casa Alba a adoptat un ton moderat si prudent, in ideea ca Statele Unite sint interesate sa stea de vorba cu regimul de la Teheran, in incercarea de a-l descuraja sa dezvolte un program nuclear militar.

La conferinta de presa de la 23 iunie insa, Barack Obama si-a exprimat, in termini duri, opozitia fata de actiunile Teheranului. Chiar daca aparent nu a fost anuntata in prealabil de aceasta schimbare, Hillary Clinton nu a putut decit sa o priveasca cu satisfactie. Republicani de frunte din Congres, intre care senatorul John McCain, contracandidatul lui Obama la prezidentiale, l-au criticat pe presedinte pentru timiditatea cu care a reactionat.

Barack Obama a mai avut un alt motiv sa reactioneze prudent: tendinta regimului Iranian de a gasi tapi ispasitori in exterior si a crea senzatia ca opozitia ar avea conexiuni in strainatate de natura sa submineze suveranitatea Iranului. Initial dna Clinton a impartasit optica lui Obama, dar si-a schimbat opinia dupa 20 iunie cind tinara Neda Agha-Soltan a fost ucisa, pe strazile Teheranului. Imagini zguduitoare ale acelui incident au fost vazute, pe Internet, in toata lumea. Secretarul de stat a lasat insa decizia la latitudinea presedintelui pentru ca, in ultima instanta, Obama este cel care avea de facut fata consecintelor.

Analistii incearca sa descifreze acum mecanismele decizionale ale administratiei Obama. Cele intimplate ilustreaza ca presedintele ia decizii, in ritmurile sale proprii. Temerea este ca lentoarea procesului, care include analize si formulari ale agentiilor specializate, poate crea senzatia de ezitare si prudenta excesiva. Uneori cind ai o agenda precisa cu privire la o chestiune – cum e cazul Iranului – e greu sa te adaptezi din mers, ca raspuns la evenimente. Criticii conservatori adauga ca reactia initiala a administratiei nu a avut efectul scontat pentru ca Teheranul a invinuit oricum Statele Unite si Marea Britanie, acuzindu-le de amestec in treburile interne.
XS
SM
MD
LG