Linkuri accesibilitate

Ce caută Europa cu principiile şi ineficienta ei bună creştere într-un loc denivelat şi cotit ca România sau într-un tărîm uitat ca Moldova? Răspunsul e mult mai simplu decît o sugerează această întrebare perfidă.

Diferenţa de calitate şi dezvoltare Europa-România-Moldova a fost folosită mereu, cu subtilitate, împotriva dreptului legitim al acestor state la acces european. Observaţia care contrapune dezvoltarea europeană subdezvoltării moldo-române (văzută ca duet ireductibil al înapoierii estice) a fost încurajată tacit tocmai de cei ce au dorit de la bun început să blocheze contactul cu sursele de modernizare. Tehnica e la jumătatea drumului între retorică şi sugestie psihică. Schema de funcţionare: premiza ucide răspunsul. Astfel, diferenţa gravă de „civilizaţie” între - să zicem - Moldova şi Europa e enunţată încă din întrebare şi conţine sau încurajează răspunsul dorit.

Dacă diferenţele sînt ireversibile, la ce bun intervenţia Europei şi speranţele societăţii? Mai bine cum sîntem, pentru că aşa sîntem. Propaganda oficială şi semioficială dezvoltată în jurul acestui refren central nu e chiar atît de resemnată-nevinovată pe cît pare. În primul rînd, pentru că ea nu exclude cu totul Europa ci o admite atît cît poate fi folosită de deţinătorii statului: nu ne interesează modernizarea, dar ne interesează fondurile europene. Europa e periculoasă, dar e bogată.

Însă problemqa relaţiei cu Europa şi incursiunile ei reformatoare în spaţiile „primitive” ale estului poate fi explicată în cu totul alţi termeni. Europa caută tocmai legătura pierdută cu ce e vechi şi într-adevăr european în această parte a Europei. Cu tot ce a fost scufundat sau degradat, fără a fi, totuşi, suprimat de asaltul anti-civilizatoriu al comunismului. Cu tot ce a preexistat comunismului sau a existat în ciuda comunismului. În acest sens şi pe această bază e contactul cu Europa posibil, chiar aici, în zona de maxim dezmăţ al barbariei comuniste. Şi exact din acest motiv e potrivit să vorbim de „revenirea” şi nu de „cooptarea” acestor zone în Europa.

În fond, intruşii, falsificatorii cursului istoric şi duşmanii neîmpăcaţi ai culturii acestor locuri sînt cei ce ţin Europa departe, o condiţionează sau folosesc în regim de castă. Ei sînt reprezentanţii tradiţiei anti-naţionale iar tradiţia naţională e tocmai puntea care uneşte spaţiul estic extrem cu valorile centrale ale civilizaţiei europene. Necivilizaţi şi răi europeni am devenit abia odată cu comunismul. Oricît de greu vizibilă şi oricît de insultată, premiza istorică de la care porneşte viaţa postcomunsiă în Moldova şi în România e continuitatea europeană. Intervalul comunist a fost exact încercarea de a rupe această legătură şi de a pune în locul ei o formă de existenţă izolată, închisă şi poruncită.

De aici, de la realitatea europeană a acestor două societăţi grav mutilate de comunism şi de la caracterul posibil şi legitim al europenizării, pornesc toate însemnările pe care le veţi citi în acest spaţiu.
XS
SM
MD
LG