Linkuri accesibilitate

Pasul de la cunoştinţă la conştiinţă

Nicio altă dată – nici măcar 7 Noiembrie, alias 25 (Marele) Octombrie – nu a marcat mai abitir literele moldave ca „Cireşarul” 28 Iunie, neapărat cu majuscule, dată ce trebuie trecută sub toate pactele cu diavolul roşu semnate de scriitorii noştri din’40 încoace. La fel cum, pentru un soi de profilaxie intelectuală, recitesc cel puţin o data la jumătate de an fragmente din Demonii lui Dosto, către 28 Iunie m-am pregătit să vă aduc la cunoştinţă studiul lui Boris Groys Stalin – opera de artă totală, în speranţa că de la cunoştinţă la conştiinţă nu e decît un pas.

Dacă somnul raţiunii naşte monştri, veghea unora îi sloboade în lume! De la „visătorul din Kremlin”, a cărui utopie s-a întors în coşmar pentru a şasea parte a lumii, la „veghetorul” din Kremlin care le va ridica – utopia & coşmarul – la puterea unei viziuni asupra lumii, marele conducător – alias velikii kormcii – a căutat mereu să-i pună în slujba cauzei revoluţionare pe artişti, chit că şi aceştia s-au grăbit să facă pasul înainte.

Oricine vrea să înţeleagă fenomenul „aderării” intelighenţiei de creaţie la o ideologie totalitară nu are cum să rateze studiul filosofului Boris Groys, Stalin – opera de artă totală, Idea Design & Print, 2007, de citit cap-coadă, în special capitolul „Arta stalinistă de a trăi”. Aşadar, pe de-o parte: „Cultul lui Lenin a jucat un rol important atît în legitimarea politică a lui Stalin, cît şi în construirea esteticii realismului socialist, deoarece Lenin fusese proclamat înaintea lui Stalin prototip al omului nou, cel mai uman dintre toţi oamenii”; pe de-alta: „Sensul expunerii corpului neînsufleţit al lui Lenin (...) este de a oferi o mărturie veşnică a faptului că el a murit cu adevărat, definitiv şi irevocabil, că nu va învia niciodată şi că nici o invocare a lui nu mai este posibilă – cu excepţia urmaşilor săi, care stau acum pe mausoleu.

În acest sens, scoaterea corpului lui Stalin din mausoleu şi îngroparea sa au marcat incapacitatea culturii sovietice de a recunoaşte definitiv decesul său şi a-i elibera spiritul pentru întrupări viitoare”. Să ne mirăm atunci că anume „tătuca popoarelor” bîntuie unele minţi de la noi, ce par să se regăsească, după 7 aprilie ’09, în lozinca: „Жить стало лучше, жить стало веселее”? Şi atunci – ce-i de făcut?, se va întreba tot omul de bună credinţă. Răspunsul, unul din multele posibile, tot la Boris Groys e de găsit: „Convieţuind cu utopiile, ca şi cu şobolanii, artistul se poate consola doar organizînd curse de şobolani”.
Cu riscul de a cădea el însuşi în cursă...
XS
SM
MD
LG