Linkuri accesibilitate

Ne mişcăm spre Europa cîrpind, peticind, reparînd sumar...

Delăsare, decrepitudine, putreziciune, stricăciune, superficialitate, fragilitate. Sînt nişte noţiuni care caracterizează spaţiul în care trăim în datele lui esenţiale. Nimic nu e temeinic, trainic, sigur. De aceea, totul e o cîrpeală eternă.

Blocul în care locuiesc acum a fost dat în folosinţă în 2004. Însă, de cum au intrat în apartamentele lor, locatarii etajului superior au constatat cu stupoare că acoperişul e fisurat. Deunăzi, nişte muncitori au urcat pe acoperişul blocului nostru a nu se ştie cîta oară. Cîrpeala acoperişului durează deja al cincilea an! Nimeni nu ştie cînd fisurile vor fi înlăturate definitiv, cînd deasupra capetelor noastre nu se va mai auzi bocăneala asurzitoare.

Deunăzi în sectorul Botanica a crăpat o ţeavă mîncată de rugină a SA Apă Canal. Apa nărăvaşă ţîşnea cu putere din ţeava crăpată, creînd impresia că e un havuz. Ţevile crapă în Chişinău mereu, de parcă sînt atacate de frigul siberian. Nici nu e de mirare. 60% din ţevile SA Apă Canal sînt uzate, matusalemice. Unele lăcrimează ani de zile, dar nimeni nu le observă. E limpede că majorarea tarifului la apă, cerută de şefii Societăţii pe Acţiuni, nu va soluţiona problema ţevilor ruginite. Ele sînt în temei cîrpite în loc să fie înlocuite cu altele mai noi şi mai rezistente.

Acum cîteva zile am văzut cum nişte lucrători apatici cîrpesc străzile capitalei. Povestea drumurilor moldoveneşti o ştie toată lumea… Şi instalaţiile uzate de epurare a apei din Chişinău sînt mereu “cîrpite”. De aceea, inhalăm ani de zile mirosul pestilenţial-insuportabil care învăluie deseori o jumătate din capitală.

Ne mişcăm spre Europa cîrpind, peticind, reparînd sumar, în grabă. Nu e timpul oare să facem şi ceva temeinic?
XS
SM
MD
LG