Acum, că criza s-a furişat şi în citadela stabilităţii R. Moldova, consumatorii ar trebui să se întrebe cum va fi toamna care vine. Ea se anunţă mai dificilă ca oricînd. Am impresia că anii ’90 ar putea să ne pară în curînd floare la ureche.
În primul rînd, e limpede că în condiţiile actuale, de austeritate, cînd şi la Preşedinţie se fac disponibilizări (!), salariile şi pensiile simplilor muritori nu au cum să crească.
În schimb, după toate probabilităţile, se vor scumpi serviciile în comun, numite la noi pretutindeni “servicii comunale” şi nu numai ele.
Primul semnal îngrijorător a venit dinspre Regia Transport Electric. Angajaţii acesteia protestează în faţa primăriei, îşi deplîng viaţa grea. În mod firesc, va urma, mai degrabă sau mai tîrziu, majorarea preţului călătoriei cu troleibuzul. În opinia unui şef al Regiei sus-pomenite, preţul acesta ar trebui să fie 2 lei. Aşa va fi, nu am nici o îndoială. Urmează implacabil SA Apă-Canal. Şeful societăţii se plînge multă vreme că întreprinderea sa e în pragul falimentului. E de la sine înţeles că numai majorarea tarifului la apă poate redresa situaţia.
Şi, cum la noi o scumpire atrage de regulă o nouă scumpire, de ce să nu admitem şi majorarea preţului gigacaloriei vitale produse de Termocom? Că doar şi Termocom-ul are mereu probleme. Iar lista poate continua.
Nu ştiu cum se face că aici, de cele mai multe ori, prestatorii de servicii preferă să-şi rezolve problemele imediate prin majorarea tarifelor. Acum, pe timp de criză, e inutil să sperăm că vor fi găsite şi alte soluţii. Pe timp de criză, cel mai păgubit va fi consumatorul. Colac peste pupăză, noul Cod Contravenţional conţine multe surprize neplăcute pentru acei consumatori care devin rău-platnici. Aşa că, la toamnă, viaţa consumatorilor va fi şi mai trepidantă.
În primul rînd, e limpede că în condiţiile actuale, de austeritate, cînd şi la Preşedinţie se fac disponibilizări (!), salariile şi pensiile simplilor muritori nu au cum să crească.
În schimb, după toate probabilităţile, se vor scumpi serviciile în comun, numite la noi pretutindeni “servicii comunale” şi nu numai ele.
Primul semnal îngrijorător a venit dinspre Regia Transport Electric. Angajaţii acesteia protestează în faţa primăriei, îşi deplîng viaţa grea. În mod firesc, va urma, mai degrabă sau mai tîrziu, majorarea preţului călătoriei cu troleibuzul. În opinia unui şef al Regiei sus-pomenite, preţul acesta ar trebui să fie 2 lei. Aşa va fi, nu am nici o îndoială. Urmează implacabil SA Apă-Canal. Şeful societăţii se plînge multă vreme că întreprinderea sa e în pragul falimentului. E de la sine înţeles că numai majorarea tarifului la apă poate redresa situaţia.
Şi, cum la noi o scumpire atrage de regulă o nouă scumpire, de ce să nu admitem şi majorarea preţului gigacaloriei vitale produse de Termocom? Că doar şi Termocom-ul are mereu probleme. Iar lista poate continua.
Nu ştiu cum se face că aici, de cele mai multe ori, prestatorii de servicii preferă să-şi rezolve problemele imediate prin majorarea tarifelor. Acum, pe timp de criză, e inutil să sperăm că vor fi găsite şi alte soluţii. Pe timp de criză, cel mai păgubit va fi consumatorul. Colac peste pupăză, noul Cod Contravenţional conţine multe surprize neplăcute pentru acei consumatori care devin rău-platnici. Aşa că, la toamnă, viaţa consumatorilor va fi şi mai trepidantă.
