Linkuri accesibilitate

Sprijinul făţiş al Rusiei pentru Voronin îi provoacă nelinişte lui Smirnov


Pavel Felgennhauer (Moscow Times) despre efectul de scrînciob în triunghiul Chişinău - Tiraspol - Moscova

Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri. 15 minute cu Radio Europa Liberă. La început un buletin de ştiri cu principalele evenimente ale săptămînii trecute, prezentate de colega mea, Diana Răileanu.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Misiunea OSCE în Moldova a anunţat că reprezentanţi ai formatului 5+2 pentru reglementarea problemei transnistrene s-au întâlnit săptămâna aceasta în Austria la o conferinţă pe tema întăririi încrederii între Chişinău şi Tiraspol. Un comunicat de presă spune că participanţii la conferinţa organizată de preşedinţia elenă a OSCE, experţi şi reprezentanţi politici, au purtat un dialog util şi fructuos.

Preşedintele României Traian Băsescu le-a spus, joi, copiilor din Transnistria aflaţi într-o tabără de vară la Sulina că în ciuda unei propagande "care nu vorbeşte foarte frumos despre intenţiile României", Bucureştiul recunoaşte Republica Moldova şi îi susţine integritatea teritorială. "Vreau să ştiţi de la mine, de la şeful statului român, că România recunoaşte Republica Moldova şi susţine integritatea teritorială a Republicii Molodova. Viziunea noastră este că mai devreme sau mai târziu, Republica Moldova va fi stat membru al Uniunii Europene. Până atunci, este important ca procesele de democratizare să se consolideze", le-a spus Băsescu copiilor din Transnistria. Declaraţia şefului statului român survine la o zi după ce preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin a acuzat din nou România că ameninţă statalitatea Moldovei, prin intermediul opoziţiei moldovene. Liderii celor trei partide de opoziţie intrate în parlament la 5 aprilie au respins aceste acuzaţii.

Rusia l-a asigurat pe preşedintele Vladimir Voronin de sprijinul său politic şi i-a promis un împrumut de o jumătate de miliard de dolari. Vorbind la Moscova, la o conferinţă de presă comună cu Voronin, pe 22 iunie, preşedintele Dmitrii Medvedev a spus că Rusia „continuă să sprijine măsurile luate de conducerea moldoveană pentru restabilirea ordinii constituţionale”. La rîndul său,Vladimir Voronin a spus că în timpul „încercărilor de destabilizare politică, Rusia a fost „prima şi probabil singura care şi-a exprimat sprijinul pentru autorităţile legitime” de la Chişinău.

Autorităţile iraninene au continuat represaliile la adresa sprijinitorilor opoziţiei, arestînd 70 de profesori universitari care s-au întîlnit miercuri cu liderul opoziţiei din Iran, Mir Hossein Mousavi. 17 demonstranţi au fost ucişi şi alte cîteva sute au fost arestaţi în protestele violente ce au urmat alegerilor de la 12 iunie, despre care Mousavi susţine că ar fi fost măsluite în favoarea actualului preşedinte Mahmud Ahmadinejad. Acesta l-a somat pe preşedintele Statlor Unite Barack Obama să nu se mai amestece în treburile interne ale Iranului: Obama se declarase uimit şi revoltat de reprimarea brutală a protestelor din Iran.

Rusia a recunoscut rezultatul alegerilor din Iran, cîştigate de preşedintele Ahmadinejad. Disputa provocata de vot ar trebui rezolvată în strictă conformitate cu constituţia iraniană, a declarat ministerul de externe de la Moscova.

În Ucraina, alegerile prezidenţiale vor avea loc pe 17 ianuarie 2010. Iniţial, parlamentul de la Kiev a vrut ca alegerile să fie organizate în octombrie, data constestată de preşedintele Iuşenco. Este de aşteptat ca principalul contra-candidat al preşedintelui în exerciţiu să fie premierul Iulia Timoşenco.

Vicepreşedintele american Joe Biden va vizita Ucraina si Georgia, în scopul de a discuta despre posibilitatea lărgirii cooperării în domeniul economic. Va fi discutat şi modul în care Statele Unite ar putea sprijini întărirea instituţiilor democratice în cele două foste republici sovietice.

Uniunea Europeană a făcut Republicii Belarus o ofertă de colaborare. Aflată în vizită la Minsk, Benita Ferrero-Waldner, comisar european pentru relaţii externe, i-a spus preşedintelui Alexander Lukaşenca că Uniunea Europeană „are multe de oferit” Minskului, în domenii de interes comun. Lukaşenca a salutat vizita d-nei Ferrero-Waldner şi a spus că Republica Belarus vrea relaţii bune cu Uniunea Europeană, „chiar dacă unora nu le place”. Agenţiile de presă au interpretat această frază ca pe o aluzie la Rusia.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

„Va fi sau nu Moldova ca stat independent şi suveran? Iată esenţa alegerii pe care urmează alegătorul nostru să o efectueze pe 29 iulie. Partidul nostru şi nu numai, şi alegătorii au toate motivele pentru a aprecia atît de categoric viitoarele alegeri”.

Aţi auzit un fragment din declaraţia preşedintelui moldovean Vladimir Voronin, pe care a făcut-o săptămîna trecută în calitate de lider al partidului comuniştilor. Cît de motivată este această apreciere categorică, după cum s-a exprimat Vladimir Voronin, am încercat să aflăm de la analistul politic de la Moscova Pavel Flegenhauer, expert în probleme de securitate la publicaţia The Moscow Times. Nu înainte de a aminti că autorităţile de la Tiraspol şi-au exprimat în mod nedisimulat regretul în legătură cu înfrîngerea opoziţiei moldovene în alegerile parlamentare din 5 aprilie. Deci, l-am întrebat pe Dl Felgenhauer cît de real ar fi pericolul anunţat de Vladimir Voronin în plină campanie electorală?

Pavel Felgenhauer: „E un mesaj în primul rînd electoral. Pentru comunişti e foarte important să mobilizeze electoratul cu alternative de felul: dacă partidul comuniştilor nu va cîştiga alegerile cu o majoritate calificată, atunci totul va fi foarte rău şi pe alegători i-ar paşte pericolul unirii cu România. Este limpede că anume această idee stă la baza întregii strategii electorale a comuniştilor. Transnistria se află într-o situaţie foarte neplăcută, pentru că Moscova a început să-i sprijine puternic pe Voronin şi pe comunişti. Moscova s-a plasat foarte limpede de partea lor şi sprijină ideea că alternativa va fi expansiunea românească, NATO şi alte grozăvii de felul ăsta. În situaţia în care Moscova îi sprijină pe comunişti, dar există şansa ca ei să rămînă la putere sau în orce caz vor rămîne o forţă influentă în Moldova, deci în această situaţie, Moscova nu are nici un interes să sprijine Transnistria. Pentru Moscova, Transnistria începe tot timpul să devină mai simpatică, numai atunci cînd relaţiile dintre Chişinău şi Moscova devin mai reci. Şi atunci Tiraspolul va începe din nou să spună că va avea drapel rusesc şi că în general se va uni cu Rusia – nişte nerozii despre care Moscova acum nici nu vrea să audă. Nu există nici o discuţie despre recunoaşterea Transnistriei, pentru că asta îi va dăuna lui Voronin, iar Moscova nu vrea acest lucru. E un triunghi specific între Voronin, Smirnov şi Moscova. Cei doi înceară să aibă relaţii cît mai bune cu Moscova şi, totodată, să aibă relaţii cît mai proaste între ei, ceea ce produce un anume efect de scrînciob, ca să zic aşa. Desigur, Tiraspolul ar vrea ca în Moldova să vină la putere forţe mai pro-occidentale şi atunci Moscova va primi conducerea transnistreană cu braţele deschise”.

Radu Benea: Dar, o va primi aşa cum îşi doreşte? Ca pe reprezentanţi ai unui stat recunoscut şi independent?

Pavel Felgenhauer: „Asta va depinde de multe lucruri, în particular de situaţia din Ucraina. Spre deosebire de Osetia de Sud şi Abhazia, care au frontieră comună cu Rusia şi unde ruşii au introdus armata, în Transnistria ei nu prea au cum să vină cu trupe, numai dacă Ucraina va permite acest lucru. Ar fi extrem de dificil pentru Rusia să alipească la teritoriul său această exclavă mică şi îngustă, fără ieşire la mare şi care este prinsă între Moldova şi Ucraina. Mai întîi, cum s-ar spune, Rusia trebuie să se lămurească cu Ucraina şi abia apoi să se gîndească la Transnistria. Şi în general, conducerea transnistreană de cele mai multe ori nu provoacă sentimente prea bune la Moscova. Lucrul cel mai important însă este că Moscova din punct de vedere strategic nu are nici un interes acum să sprijine Transnistria. Interesul Moscovei este să-l sprijine pe Voronin, iar dacă acesta va reuşi să cîştige alegerile, atunci Moscova va începe să exercite chiar o anumită presiune asupra Tiraspolului ca să nu mai facă pe prostul, ci să accepte planul rusesc de reglementare, de creare a unei confederaţii şamd.”

Radu Benea: Şi dacă Voronin şi partidul comuniştilor nu vor avea o majoritate parlamentară calificată? Ce va întreprinde Moscova?

Pavel Felgenhauer: „Moscovei n-o să-i placă deloc acest lucru şi o să-l perceapă ca pe o înfrîngere a influenţei Rusiei, ca pe continuarea avansării mizerabile a NATO şamd. Şi atunci, bineînţeles că Transnistria va fi din nou printre favoriţi. Şi nimic mai mult. Pentru că aşa cum spuneam, Rusia nu are nici o posibilitate, la modul fizic, să alipească Transnistria. Nu există nici soluţia militară, pentru că Moldova n-a încercat niciodată să-şi creeze o armată puternică pentru a cuceri Transnistria, spre deosebire de Georgia unde s-a investit mult în crearea unei armate mai performante cu care să le poată veni de hac separatiştilor desigur, nu armatei ruse. Moldova nu dispune de asemenea forţe armate şi nici dorinţă deocamdată de a le crea. Prin urmare, pericolul unor confruntări militare este minim. În plus, Rusia n-are cum să alipească Transnistria, pînă cînd Ucraina îşi va da acceptul. Deci, ea trebuie mai întîi să vadă ce va fi în Ucraina, şi cu alegerile, şi cu gazele naturale... Rusia are acum probleme mult mai importante decît Transnistria”.

---------------------

Dragi ascultători, din materialul următor pe care vă invităm să-l ascultaţi, veţi putea afla ce au văzut şi au aflat corespondenţii Europei Libere în Abhazia care cu aproape un an în urmă a fost recunoscută ca stat de Federaţia Rusă. Mai întîi însă vă propunem să ascultaţi ce cred şi ce ştiu locuitorii Transnistriei despre schimbările petrecute de atunci în regiunea abhază.

„Sincer să fiu, nu ştiu dacă viaţa la ei a devenit mai bună sau mai rea. Presupun că s-a schimbat în bine. Noi însă vom fi încă multă vreme într-o situaţie incertă. Şi chiar dacă ne-ar recunoaşte cineva, nu cred că viaţa noastră va deveni brusc mai bună”.

„Fără sprijinul Rusiei, nu cred că se poate schimba ceva. Dacă Rusia ar avea o atitudine ceva mai bună faţă de noi, cred că am avea mai puţine probleme”.

„Cred că situaţia s-a îmbunătăţit, pentru că recunoaşterea ar trebui să însemne deschiderea graniţelor, un impact pozitiv asupra industriei, a nivelului de trai şi salariilor”.

„Fără îndoială că viaţa în Abhazia a devenit mai bună. Asta o ştim din presă: oamenii sînt mai optimişti, primesc şi ajutoare financiare, şi de alt ordin”.

„În legătură cu criza economică, bunăstarea oamenilor cred că a scăzut, dar situaţia politică eu cred că e mai bună, pentru că Rusia i-a recunoscut. Poate că şi pe noi ne vor recunoaşte?”

„Nu ne putem plînge nimănui şi nu putem să facem nimic, pentru că cine sîntem noi? O republică nerecunoscută, despre care nimeni nu ştie nimic. Cît timp a trecut, dar stăm pe loc. Deja copiii noştri sînt mari. Pur şi simplu e obijduitor că timpul care a trecut a fost timp pierdut”.

„După recunoaşterea de către Moscova a Abhaziei şi Osetiei de Sud situaţia celor două state s-a îmbunătăţit. Transnistria va rămîne însă tot aşa - un stat nerecunoscut ca şi pînă acum”.

------------------

La aproape un an după ce Abhazia a folosit sprijinul rusesc ca să-şi proclame independenţa de Georgia, Moscova descoperă că nu doar controlul georgian este un lucru insuportabil pentru abhazi. Ei se împotrivesc oricărei influenţe străine. După ce le-au venit ajutoare, bani şi trupe din Rusia, mulţi abhazi se întreabă dacă nu cumva pur şi simplu au schimbat un stăpân pe altul. Relatarea de la Suhumi trimisă de corspondentul Europei Libere, Brian Whitmore este rezumată de Alexandru Eftode:

Un rând de drapele ruseşti şi abhaze flutură în briza Mării Negre, în faţa sediului guvernamental din capitala abhază. Pe splai, localnicii ieşiţi la promenadă şuşotesc despre casele de pe ţărm care, se spune, au fost rezervate pentru investitorii ruşi.

O perspectivă vitregă pentru acest teritoriu separatist, care încearcă de mulţi ani să convingă lumea şi pe sine înseşi că este o ţară independentă.

Aşa că, încetul cu încetul, euforia de vara trecută când Moscova a recunoscut independenţa Abhaziei faţă de Tbilisi dispare, cel puţin în cazul unor abhazi.

Sorbindu-şi ceaiul cu gheaţă pe o terasă de la Suhumi şi contemplînd plaja din faţa sa, jurnalistul Inal Khashig spune că în ziua în care au fost recunoscuţi de Rusia, pe 26 august anul trecut, abhazii realizau cu greu ce se întâmplă:

"Înainte, chiar dacă nu ne recunoscuse nimeni, eram cu adevărat independenţi. Acum că ne-a recunoscut, Rusia ne înghite. Şi economic, şi politic, şi militar, şi social. Cu fiecare zi devenim tot mai dependenţi”, spune Khashig, fondatorul şi editorul unui ziar de opoziţie.

Această dependenţa se vede în cele mai simple lucruri. Majoritatea locuitorilor Abhaziei au paşapoarte ruseşti. Rubla rusească este moneda oficială. Comunică preponderent în rusă. Cel puţin 3800 de militari ruşi îşi au baza pe teritoriul lor, mai ales la frontiere.

Prezenţa rusă trece mult dincolo de simpla arborare a drapelului rusesc în capitala abhază. Moscova a promis 68 de milioane de dolari ca ajutoare după război, alte sute de milioane vin sub forma investiţiilor. Iar compania rusească Rosneft şi-a asigurat deja dreptul să exploateze zăcămintele pertroliere de pe coasta abhază.

Deputatul opoziţiei abhaze, Beslan Bartelia crede că aceste lucruri nu vor duce la bine: "Ne temem că o asemenea expansiune a capitalului rusesc, sprijinită activ de autorităţile noastre, poate duce în viitor, când societatea va începe să-nţeleagă că proprietăţile noastre nu-s pentru abhazi, la apariţia sentimentelor anti-ruseşti. Este exact ceea ce nu vrem să se întâmple”, spune parlamentarul opoziţiei.

Temerile despre dominaţia rusească nu sunt împărtăşite nici pe departe de toţi abhazii. Pentru Batal Kabakhia, şeful comisiei parlamentare pentru drepturile omului, pericolul cel mai mare vine dinspre Tbilisi: "Îîn ultimii 200 de ani, abhazii au avut şi experienţa convieţuirii cu ruşii, şi cu georgienii. Ştim bine de unde poate veni pericolul”, spune Kabakhia.

Orice abhaz se va indigna dacă i se va spune că devine un vasal al Rusiei. El va răspunde că respingerea dominaţiei străine este o virtute înnăscută a abhazilor, că abhazii au purtat mai multe războaie sângeroase cu Imperiul Ţarist în secolul trecut. Iar la alegerile din 2004, au respins candidatul sprijinit de Rusia la conducerea Abhaziei, pe fostul ofiţer KGB Raul Khajimba şi l-au ales preşedinte cu o majoritate solidă pe Serghei Bagapsh.

Conştient de îngrijorările din societate, Bagapsh a promis că Abhazia îşi va apăra statalitatea în faţa oricăror încercări de asimilare. Cu toate acestea, el a cedat forţelor ruse controlul asupra graniţelor abhaze, căilor ferate şi aeroportului.

În decembrie, când abhazii au planificate alegeri prezidenţiale, primele după recunoaşterea independenţei lor de către Rusia, va fi pusă la încercare şi rezistenţa lor în faţa influenţei ruse. Unii o vor contesta. După cum spune jurnalistul de opoziţie Inal Khashig, dacă încredinţăm Rusiei întreaga responsabilitate să ne construiască statul, ne putem întreba dacă am ales calea corectă către independenţă.

-------------------------------

Doamnelor si domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte toate bune. Aici e Radio Europa Liberă.
XS
SM
MD
LG