Cine cunoaşte părţile de sud al Angliei şi mai cu seamă comitatul Kent va remarca surprins prezenţa unor bărbaţi cu trăsături asiatice aspre, robuşti, scunzi, mereu tăcuţi şi la locul lor. Uneori îi vezi alergînd pe pantele dealurilor sau pe drumurile de ţară ale Kent-ului, printre fermele celei mai prospere provincii a Angliei.
Cînd apar în oraşele mai mari de prin partea locului, în Maidstone, Ashford sau Tonbridge, bărbaţii sînt însoţiţi de femei cu părul strîns, îmbrăcate în costume lungi, întotdeauna parcă un pic prea groase, înviorate de cusături în culori aprinse. E clar un port muntenesc, croit pentru vreme rea.
Aceştia sînt Ghurka, un neam de munteni din Himalaia, ţărani şi războinici care face gloria armatei regale britanice de mai bine de 200 de ani. Ghurka au fost recrutaţi pe la 1815-1830 ca mercenari, după ce armata britanică a suferit, în Nepal, pierderi cumplite sub pumnalele acestor războinici îndîrjiţi.
Ofiţerii britnaici au învăţat să-şi admire duşamnul. De atunci încoace, sute şi sute de mii de Ghurka au slujit sub drapel brtianic. 40 de mii au murit doar în al doilea război mondial. Cei mai mulţi trăiesc cu familiile pe lîngă cazărmile din sudul Angliei. Sînt oameni de familie exemplari şi şi-au păstrat în întregime modestia şi bunul simţ ţărănesc. Trăiesc din solde şi pensii mult mai mici decît soldele şi pensiile soldaţilor britanici. Sînt discreţi şi urmează cîteva reguli simple: muncă, autodeterminare şi respectul legilor. Sentimentul de onoare şi datorie faţă de familie e formidabil şi un Ghurka trăieşte şi luptă pentru onoarea celor alături de care a plecat din Nepal.
Dacă se poate vorbi de o comunitate în sensul cel mai profund al cuvîntului, atunci Gurka dau definiţia perfectă. Multă vreme, drepturile acestor luptători cărora Anglia le datorează enorm au fost restrînse. Plata şi dreptul la cetăţenie au fost în cazul lor limitate. Anul acesta, după o campanie formidabilă desfăşurată de personalităţi culturale şi ofiţeri britanici, nedreptatea a fost reparată. Ghurka sînt acum egali cu cei pentru care luptă de 200 de ani.
Cînd apar în oraşele mai mari de prin partea locului, în Maidstone, Ashford sau Tonbridge, bărbaţii sînt însoţiţi de femei cu părul strîns, îmbrăcate în costume lungi, întotdeauna parcă un pic prea groase, înviorate de cusături în culori aprinse. E clar un port muntenesc, croit pentru vreme rea.
Aceştia sînt Ghurka, un neam de munteni din Himalaia, ţărani şi războinici care face gloria armatei regale britanice de mai bine de 200 de ani. Ghurka au fost recrutaţi pe la 1815-1830 ca mercenari, după ce armata britanică a suferit, în Nepal, pierderi cumplite sub pumnalele acestor războinici îndîrjiţi.
Ofiţerii britnaici au învăţat să-şi admire duşamnul. De atunci încoace, sute şi sute de mii de Ghurka au slujit sub drapel brtianic. 40 de mii au murit doar în al doilea război mondial. Cei mai mulţi trăiesc cu familiile pe lîngă cazărmile din sudul Angliei. Sînt oameni de familie exemplari şi şi-au păstrat în întregime modestia şi bunul simţ ţărănesc. Trăiesc din solde şi pensii mult mai mici decît soldele şi pensiile soldaţilor britanici. Sînt discreţi şi urmează cîteva reguli simple: muncă, autodeterminare şi respectul legilor. Sentimentul de onoare şi datorie faţă de familie e formidabil şi un Ghurka trăieşte şi luptă pentru onoarea celor alături de care a plecat din Nepal.
Dacă se poate vorbi de o comunitate în sensul cel mai profund al cuvîntului, atunci Gurka dau definiţia perfectă. Multă vreme, drepturile acestor luptători cărora Anglia le datorează enorm au fost restrînse. Plata şi dreptul la cetăţenie au fost în cazul lor limitate. Anul acesta, după o campanie formidabilă desfăşurată de personalităţi culturale şi ofiţeri britanici, nedreptatea a fost reparată. Ghurka sînt acum egali cu cei pentru care luptă de 200 de ani.
