Linkuri accesibilitate

Miscarea iraniana de protest, care reclama frauda in recentele alegeri prezidentiale, este privita in Statele Unite din mai multe unghiuri. De la bun inceput, presedintele Barack Obama s-a aratat sensibil la apelurile opozitiei iraniene, in sensul ca un sprijin prea direct, din partea Statelor Unite s-ar putea intoarce impotriva oponentilor regimului. Declaratiile initiale ale lui Obama au fost prudente. Ele au pus insa in discutie validitatea scrutinului si au condamnat regimul de la Teheran pentru maniera in care reprima protestele.

Reactia prudenta a administratiei Obama a generat critici din partea unor republicani din Congres. Si aici intervine cel de-al doilea aspect al dezbaterii publice. Republicanii spun ca politicile presedintelui Bush—dure fata de regim si cultivind democratia in regiune, in special in Irakul vecin— au antrenat actualele evolutii din Iran, care, dincolo de primejdia escaladarii violentei, sint datatoare de sperante.

Democratii arata ca dimpotriva a fost nevoie de aparitia lui Obama pentru ca idealul schimbarii sa prinda radacini in tara guvernata de clerici. Analisti din regiune cred ca ambele interpretari exagereaza rolul extern. Ei considera ca miscarea de protest are in principal cauze interne. Pe de o parte, revolta generatiei tinere, foarte numeroasa in Iran, in legatura cu incapacitatea regimului de a rezolva problemele economice ale tarii si a oferi oportunitati.

Conflictul are si radacini filozofice mai adinci. Atunci cind a fost creata, prin revolutia din 1979, Republica Islamica a pornit de la premiza ca poata fi guvernata democratic si in acelasi timp, in numele vointei divine. Ideea era ca musulmanii sint buni musulmani si ca regimul religios islamic este compatibil cu democratia si buna guvernare. Aspiratia a ramas in ciuda faptului ca, in practica, lucrurile au stat diferit. In 1997, un presedinte reformator a fost ales in Iran, dar acea guvernare este acum considerata un esec. Promisiunea democratiei si prosperitatii a ramas insa.

Tinerii, care stiu mai putin despre originile regimului doresc de asemenea si iesirea din izolare, apropierea de Occident. Societatea iraniana este insa acum profund divizata. Ambele tabere—indiferent cine a cistigat cu-adevarat alegerile — cred sincer ca au de partea lor majoritatea populatiei. Indiferent care va fi deznodamintul acum, majoritatea analistilor cred ca acesta ar putea fi inceputul sfirsitului pentru tipul de regim pe care Iranul l-a propus - din 1979 incoace - lumii islamice.
XS
SM
MD
LG