Linkuri accesibilitate

Iulian Ciocan în dialog cu A. Michnik cu prilejul lansării la Chișinău a „Mărturisirii unui disident convertit” (Polirom)

Europa Liberă: D-le Michnik, a mai rămas ceva din neobişnuita înţelegere/comunicare de altădată dintre muncitorii Solidarităţii şi intelectuali?

Adam Michnik
: N-a rămas nimic. Polonia era atunci un stat totalitar. Acum acea înţelegere nu mai există. Acum minerii au interesele lor, iar metalurgiştii au alte interese. Artiştii vor bani pentru filmele şi sculpturile lor, iar sindicatele spun că nu vor să audă de situaţia de criză şi tot cer bani. Nu există însă o platformă comună care să-i facă solidari ca pe vremea dictaturii. Atunci toţi luptau împotriva comunismului. Unii pentru un stat democratic şi tolerant, alţii - pentru un autoritarism de tip nou, bazat pe etnicitate (Polonia pentru polonezi!) sau avînd o bază religioasă (nu pot fi egale toate religiile!). Eu cred că solidaritatea din anii ’80 nu mai există, şi nu doar pentru că cineva a devenit nacealnic sau şi-a trădat convingerile, ci pur şi simplu pentru că avem acum un alt context social, politic şi istoric.

Europa Liberă: Care din marile speranţe, pe care le-aţi avut în anii ’80, s-au realizat şi care nu s-au înfăptuit?

Adam Michnik: Care s-au înfăptuit? Orice polonez va avea răspunsul său la întrebarea asta. Vă pot spune doar ce simt eu. Noi nu militam pentru capitalism. Ideea noastră era munca liberă. Perioada privatizării în Rusia şi Ucraina a fost pur si simplu o privatizare. În Polonia n-a fost atît de rău ca în Rusia, dar privatizarea conţine ceva criminogen. E evident pentru toţi. Filosofia economiei de piaţă e concurenţa. Ea e în contradicţie cu filosofia Solidarităţii. O să fiu sincer: capitalismul nu-mi place. Inima mea e în partea stîngă, pe cînd banii ţin de dreapta. Altceva nu poate fi. Există economia de piaţă. Am văzut deja la ce duc cautările unui comunism “bunicel”.

Europa Liberă: Cum vi se pare realitatea politică din Republica Moldova şi din întreg spaţiu post-comunist?

Adam Michnik: În ţările post-comuniste există oameni, foşti comunişti, care au devenit patrioţi. Avem post-anticomunişti care gîndesc şi acţionează ca nişte comunişti. Putin nu e membru al Partidului Comunist. În Rusia, comuniştii sînt în opoziţie. În Rusia de azi, comuniştii apără democraţia şi pluralismul. Cînd ne uităm la Rusia, vedem un stat autoritar, care are planuri imperialiste. Cînd am fost în Georgia, am avut impresia că echipa lui Saakaşvili îşi dorea să fie în fond ca Putin. Ea avea acceaşi atitudine faţă de opoziţie.

În ceea ce priveşte Moldova, cred că cei care spun că sînt comunişti folosesc acest cuvînt ca un logo, fiindcă în societate există o nostalgie pentru comunism. Din păcate, elitele politice sînt deseori asemeni societăţii. Nu poate exista un stat democratic fără o societate democratică. Nu există democraţie fără democraţi. Iar democraţia nu poate exista într-o societate în care politicienii democraţi nu au răbdare. Cel care luptă pentru libertate, după victorie, trebuie să ţină cont de faptul că democraţia e libertatea limitată de statul de drept. O întoarcere la bolşevism mi se pare imposibilă. Chiar şi în Belarus nu e un regim curat bolşevic. În spaţiul acesta, pericolul vine de la apucăturile totalitariste ale puterii şi de la corupţie. Calea de la sistemul totalitar la democraţie nu e o plimbare pe bulevardul Nevski.
XS
SM
MD
LG