Linkuri accesibilitate

Mărturie veridică a fenomenului migraţiei

Din capul locului trebuie să spunem că substanţa romanului Claudiei Partole "Viaţa unei nopţi sau Totentanz - jurnalul unei menajere" este constituită din cea mai bulversantă şi mai dramatică experienţă colectivă de după 1990 încoace - cea a migraţiei ilegale. Întrucît scriitoarea o cunoaşte foarte bine, căci luase şi ea drumul exodului acum cîţiva ani, muncind peste hotare în calitate de menajeră, toate întîmplările au pătruns în roman direct din viaţă. Senzaţia pe care o ai e că scriitoarea nu a inventat mai nimic, ci doar a povestit ceea ce a trăit ea sau cunoscuţii ei departe de baştină, demonstrînd încă o dată că aserţiunea viaţa bate filmul este perfect adevărată şi în acest caz.

Cu toate că experienţa trăită este înghesuită într-un cadru fictiv, personajul principal nemaifiind scriitoare, ci actriţă, totuşi, mizele acestei naraţiuni ar trebui căutate anume în zona documentului şi mărturiei. Căci, anume aici se manifestă plenar ochiul de observator al autoarei, care scanează foarte atent realitatea, arătînd atît viciile moldovenilor, cît şi ale italienilor. Creionează foarte bine galeria personajelor decăzute, dintre care de departe cel mai suculent e portretul migrantului parvenit - al noului moldovean care atinge culmile snobismului atunci cînd o boceşte pe mama sa decedată, la tefenonul mobil, de la o distanţă de o mie şi ceva de kilometri, iar rudele îndoliate, ne zice Claudia Partole, i-au lipit la ureche telefonul mobil şi răposatei care era dusă la cimitir.

Se memorează foarte uşor şi figura cămătarului care îşi impune datornicii să le mai plătească o dată banii pe care aceştea îi dăduseră deja. Nu sînt iertaţi, însă, nici italienii şi, mai ales, cei care şi-au abandonat părinţii lăsîndu-i în grija menajerelor străine. În romanul Claudiei Partole, doamna Emili moare la ora 19 şi 45 minute şi îngrijitoarea o sună pe fiica acesteia pentru a o anunţa despre cele întîmplate, iar aceasta o bruschează că de ce la o adică i-a tulburat somnul, cînd putea dimineaţă să-i comunice tragica veste. Mai găsim în roman o descriere realistă a unui parc în care se adunau moldovenii care-şi căutau de lucru, încolonaţi unul în coasta celuilalt, în faţa angajatorilor italieni care-i examinau cu multă atenţie.

Cu toate că are anumite căderi stilistice, digresiunile sînt prea lungi, iar unele detalii relevante sunt povestite din coada calului şi nu sunt dezvoltate, romanul reprezintă una dintre cele mai veridice mărturii despre ceea ce înseamnă fenomenul migraţiei.
XS
SM
MD
LG