Linkuri accesibilitate

"Uniunea Europeană este un Obiect Zburător Neidentificat"


Timothy Garton Ash

Timothy Garton Ash

Ce înseamnă să fii european şi care este viitorul Europei? Pentru a găsi răspunsul la aceste întrebări, Ahto Lobjakas s-a adresa istoricului britanic Timothy Garton Ash

Europa Liberă: Ce este Europa?

Timothy Garton Ash: Este o realitate geografică. Este o istorie comună. Este un ideal, o viziune. Şi mai este o sumă de instituţii, o sumă complexă de instituţii. Există OSCE şi Consiliul Europei, dar inima acelor instituţii o constituie Uniunea Europeană, o entitate sui generis, care nu poate fi definită. În termenii ştiinţelor politice, UE este un OZN.

Europa Liberă: Ce înseamnă cînd o ţară susţine că este europeană? Să zicem Estonia sau Ucraina.

Timothy Garton Ash
: O întrebare foarte interesantă. Pentru că este evident că „european” nu este o noţiune neutră. Îmi amintesc de o revistă poloneză de la mijlocul anilor 80, revistă care avea o rubrică ce aducea cu un dicţionar satiric de termeni politici. La Europa se spunea: – să nu uităm că este vorba încă de Polonia comunistă - „Dacă mergem la restaurant şi găsim o faţă de masă curată, iar chelnerul apare în mai puţin de 10 minute, atunci putem spune: Europa.” Această stare de fapt va fi cunoscută ascultătorilor Dumneavoastră, ca şi ideea că Europa înseamnă civilizaţie, prosperitate, libertate – toate acele idealuri care îngemănate întruchipau întoarcerea în Europa. Şi este un adevăr nu numai pentru ţările din Europa Centrală şi de Est, ci şi pentru revenirea la democraţie a Spaniei şi Portugaliei. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Grecia. Adevărul acesta se aplică pînă şi Suediei, premierul Carl Bildt vorbind întruna despre revenirea în Europa. European este deci o noţiune plină de semnificaţii adînci şi plină de implicaţii.

Europa Liberă: Noţiunea de Europa pe care aţi descris-o, referindu-vă la dicţionarul polonez, corespunde exact cu termenul rus „kultura”.

Timothy Garton Ash: Întocmai. Cred că este foarte interesant că trebuie să acţionăm pe două planuri. Pentru că vrem să păstrăm aspectul ideal al Europei, dar cînd Marocul solicită să devină ţară membră a UE, îi respingem cererea pentru că nu este ţară europeană. Ca istoric trebuie să recunosc că n-aş vrea să apăr pretenţia Turciei că este o ţară europeană şi să reping aceeaşi pretenţie din partea Marocului. Sînt de părere că cele două ţări se disting numai prin grade de europenitate.

Europa Liberă
: Israelul?

Timothy Garton Ash: Israelul este în multe privinţe mult mai european decît Turcia. Prin urmare, nu cred că există justificări strict istorice. Lărgirea Uniunii Europene poate fi justificată, nu-i aşa, din motive pragmatice şi strategice. Pentru că includerea Magrebului şi a întregului Orient Apropiat ar duce la o Uniune Europeană lipsită de coerenţă, chiar dezbinată.

Europa Liberă
: Sînteţi de acord cu părerea Comisarului UE pentru extindere Olli Rehn care a declarat că definirea graniţelor Europei este o problemă de generaţii, că fiecare generaţie trebuie să îşi definească propria viziune asupra Europei? Această opinie nu concordă cu viziunea est-europenilor care înclină să vadă Uniunea Europeană drept un proiect cumulativ.

Timothy Garton Ash
: Nu cred că împărtăşesc această opinie dacă o înţeleg bine. Unul din interesele mele profesionale îl constituie cartografia, iar hărţile sînt reprezentări mentale ale lumii. Şi reprezentările mentale se metamorfozează cu timpul, nu numai datorită noilor descoperiri, ci datorită schimbării de optică. Iar graniţa dintre Europa şi Asia şi cea dintre Europa şi Africa este una dintre cele mai vechi frontiere din istorie. În hărţile lui Erastothenes, unul dintre primii geografi de la care ne-au rămas hărţi din seculul 2 înainte de Cristos, există o linie despărţitoare între Europa şi Asia, pe de-o parte, şi Europa şi ceea ce se numea la acea dată Libya. Desigur că este o falie mentală, dar este o falie foarte veche, şi legată de ea există o bogată istorie comună.
Deci, nu cred că noţiunea de Uniune Europeană poate sau ar trebui să fie separată total de continuitatea istorică, geografică şi culturală a Europei. Şi din acest motiv, dacă ar fi să o pornim de la început, aş fi în favoarea unui parteneriat special cu Turcia şi Rusia, dar nu pentru statutul lor de ţări membre. Pentru că sînt două state în care Europa nu îşi are graniţele extreme, ci se pierde, ca să zicem aşa, undeva între Minsk şi Vladivostok, undeva între occidentul şi orientul Turciei. Aceste două ţări au un statut intermediar, sînt ţări eurasiatice şi din acest motiv se găsesc într-o poziţie specială.

Europa Liberă: Credeţi că este în interesul Uniunii Europene ca Turcia să aibă un statut important în arena internaţională?

Timothy Garton Ash
: Sută la sută. Ceea ce am început să facem în UE este să ne definim strategic locul într-o lume din ce în ce mai puţin europeană. Trăim deja într-o lume multipolară – China, India, Brazilia, Africa de Sud, Statele Unite şi Europa – trebuie să ne preocupe poziţia noastră în lume. Şi dacă gîndim în termeni strategici, atunci atragerea Turciei de partea noastră este crucială. Un stat democratic la extremitatea de est a Mediteranei, un stat cu o populaţie majoritar musulmană ar fi un atuu imens pentru Europa.

Europa Liberă
: Robert Cooper, mîna dreaptă a lui Javier Solana, reprezentantul UE însărcinat cu politica externă, explică foarte bine unicitatea Europei în lume: un imperiu neomogen, lipsit de o forţă interioră dominantă şi neurmărind o dominaţie externă. Pe măsură ce se extinde, UE vine în contact cu alte puteri – Rusia, Statele Unite, China – şi se vede nevoită să devină o „putere” în lumea „reală”. Vedeţi aici un pericol, credeţi că extinderea ar putea periclita ţelurile interne ale Uniunii Europen?

Timothy Garton Ash: Fyodor Lukyanov, strategul politicii externe ruse, a declarat un lucru foarte interesant: „Dacă UE pătrunde realmente în Ucraina, Moldova şi Belarus, atunci se va vedea confruntată cu „politica reală”. O declaraţie echivalînd cu o ameninţare voalată. Ce înseamnă politica reală? În Europa Răsăriteană se înregistrează în prezent o competiţie reală între două imperii: Rusia şi Uniunea Europeană. Nu cred că ar trebui să ne schimbăm regulile de joc pe care ni le-am impus. Trebuie să rămînem consecvenţi şi să susţinem în continuare: „Dacă îndeplineşti criteriile de la Copenhaga, atunci ai perspectiva aderării la UE.” Problema este că multe, dacă nu majoritatea statelor membre, cu siguranţă cele occidentale, nu mai susţin cu tot sufletul acest principiu. Şi acest lucru a fost observat de oamenii din Moldova, Belarus şi Ucraina. Acesta este motivul pentru care puterea noastră de atracţie a scăzut. Pentru că nu ne mai simţim legaţi de propria noastră filosofie, cea a imperiului la care aderi în mod voluntar.

Europa Liberă: Unde se situează Statele Unite în această ecuaţie?

Timothy Garton Ash: Ultima mea carte, intitulată „Lumea liberă”, se ocupă exact de această problemă. Teza mea este că nu mai putem pleca de la premisa unităţii dintre America de Nord şi Europa, pentru că nu mai sîntem confruntaţi cu pericolul sovietic. De aceea trebuie să evaluăm din nou pericolele la care suntem expuşi în lumea de astăzi: schimbările climaterice, falia nord-sud, China devenită mare putere. Trebuie apoi să vedem unde coincid interesele noastre cu cele americane. Dacă faceţi o astfel de analiză, cum am făcut-o eu, veţi ajunge la concluzia că putem rezolva singuri foarte puţine lucruri, fie că este vorba de relaţiile cu Rusia sau China, fie că e vorba de politica energetică sau schimbările climaterice. Uniunea Europeană şi Statele Unite trebuie să se susţină reciproc.

Europa Liberă: Sînteţi de acord că în ţările vest-europene domneşte mentalitatea că, fără să fi jucat un anumit rol în istoria Europei, o ţară nu poate pretinde un loc în UE? O astfel de optică pare să excludă din ecuaţia europeană multe ţări mici, pe cînd lucrurile ar sta altfel cu Rusia care a avut un rol de jucat în istoria, politica şi cultura Europei.

Timothy Garton Ash
: Este adevărat că în Europa există ţări mari care se comportă ca ţări mari. Dar există şi ţări mari care au adoptat mentalitatea unor ţări mici, după cum există ţări mici care au ambiţii pe măsura unor ţări mari.

Europa Liberă
: Ce exemple aveţi din ultima categorie?

Timothy Garton Ash: Mă gîndesc – sigur că definiţia unei ţări mici este relativă – mă gîndesc la ţări ca Suedia sau Olanda care au jucat un rol important în elaborarea politicii externe a UE. Puteţi argumenta că cele două ţări păstrează memoria unui trecut glorios. Dar Elveţia, în felul ei, joacă un rol internaţional major. Opinia mea este că istoria şi geografia nu joacă neapărat un rol determinant în conturarea viitorului unei ţări. Totul depinde de voinţa manifestă într-o ţară anume.

Europa Liberă
: O temă omiprezentă în ţările est-europene este trecutul lor comunist, cu alte cuvinte, crimele comise de comunişti. Au existat încercări de a determina Parlamentul European să condamne aceste crime. Încercările în acest sens nu s-au soldat cu mare lucru. Aşa se face că în timp ce ţările europene condamnă la unison cu vestul nazismul, statele occidentale nu au înfierat comunismul. Cît de importat ar fi pentru Europa ajungerea la un consens în această privinţă?

Timothy Garton Ash
: Opinia mea este că ar fi o greşeală imensă să încerci să legiferezi adevărul istoric; să spui că trecutul trebuie consemnat în acest fel şi nu în acel fel; să susţii că aceste evenimente istorice trebuie calificate drept genocid, în timp ce altele nu merită acest predicat. Evaluarea trecutului este treaba istoricilor, nu a parlamentarilor. Nu sînt sigur ce ar putea face în această privinţă Parlamentul European. Să nu ne amăgim crezînd că legislatorii abia aşteaptă să dea citire unei rezoluţii privind trecutul Europei. Ceea ce cred însă este că în şcoli – şi acesta este un lucru pe care statul îl poate influenţa – elevilor ar trebui să li se prezinte ororile comise de nazişti şi ororile înfăptuite de comunişti. Or acest lucru nu se întîmplă în prezent în toate ţările europene.
XS
SM
MD
LG