Linkuri accesibilitate

Șansa ieșirii din nefasta paranteză politică a ultimilor opt ani

Eşecul de azi al alegerii şefului statului a fost prevăzut încă în ziua de 28 mai, atunci când votarea a fost amânată din cauza… evlaviei religioase a comuniştilor – o explicaţie care a stârnit ironia celor cu memorie istorică. Amânarea scrutinului arăta limpede că PCRM are probleme, că nu a reuşit să-şi asigure numărul de voturi dorit. Tensiunile interne ale comuniştilor au răzbătut în declaraţiile mai recente ale lui Marian Lupu. Fostul speaker mai stârnise şi în trecut interesul ziariştilor prin „disidenţa” sa mereu promisă, dar niciodată asumată până la capăt. PCRM, aşa cum remarcă mai mulţi observatori, funcţionează ca o structură militarizată. În PCRM totul este decis de şeful suprem, pe care nimeni în partid nu are curajul să-l contrazică. Iată că şi nemulţumirea dlui Lupu a rămas un simplu exerciţiu retoric şi narcisiac, lipsit de consecinţe.

În perioada ce a precedat episodul de azi din parlament, criza politică s-a adâncit continuu. Era evident că Moldova are două posibilităţi: ori se ajunge la un compromis politic acceptabil, care să conducă la alegerea unui preşedinte reprezentativ, capabil să garanteze respectarea drepturilor omului, ori se va merge spre alegeri anticipate. Comuniştii nu au avut nici o clipă intenţia să iniţieze un dialog sincer cu Opoziţia, ci au tot sperat că de undeva, în chip miraculos, se va ivi votul de aur, asemeni iepuraşului din jobenul fachirului. Abia azi, înaintea ultimei runde a alegerilor prezidenţiale, dl Voronin a procedat la nişte consultări în regim de urgenţă cu fracţiunile liberale, dar era prea târziu. Că n-a fost decât o simplă formalitate au probat-o şi informaţiile din ajun, potrivit cărora PCRM ar fi putut oferi Opoziţiei funcţii în guvern în schimbul votării preşedintelui, însă această recompensă nu ar fi schimbat datele problemei, de vreme ce revendicările principiale înaintate de Opoziţie au fost ignorate, şi anume: retragerea acuzaţiilor de implicare în aşa-zisa lovitură de stat din 7 aprilie, eliberarea deţinuţilor politici, cercetarea şi judecarea persoanelor vinovate de maltratarea tinerilor, precum şi timp de emisie la televiziunea de stat.

De altfel, imensul zigurat al acuzaţiilor lipsite de temei, pe care l-au înălţat guvernanţii, a fost zdruncinat chiar de unul dintre reprezentanţii lor de marcă. În ultimele zile, presa l-a citat abundent pe Vladimir Ţurcan, prim-vicepreşedinte al parlamentului, cu afirmaţia că anume el a negociat cu 5 reprezentanţi ai protestatarilor arborarea steagurilor Uniunii Europene şi ale României pe clădirile preşedinţiei şi parlamentului. Să amintim că nici până azi nu s-a anunţat că respectivii instigatori la violenţă ar fi intrat în atenţia anchetatorilor.

Tot Vladimir Ţurcan, care este şi preşedintele comisiei oficiale de investigare a evenimentelor din 7 aprilie, a confirmat că nu au fost găsite nici un fel de dovezi împotriva României. Logica declaraţiilor sale reclamă anularea tuturor acuzaţiilor la adresa Bucureştiului, în baza cărora a fost expulzat ambasadorul Teodorescu şi a fost impus regimul de vize cetăţenilor români. În realitate, toată lumea înţelege că doar alegerile anticipate vor putea determina o schimbare de atitudine a Chişinăului în raport cu ţările Uniunii Europene şi mai ales în raport cu drepturile propriilor cetăţeni. Deocamdată, opoziţia basarabeană şi-a ţinut promisiunile: Moldova a mai căpătat o şansă de a ieşi din nefasta paranteză politică a ultimilor opt ani.
XS
SM
MD
LG