Linkuri accesibilitate

Comisia creata de presedintele Medvedev de a relegitima trecutul sovietic

Nu vreau sa extind sub forma unor lectii date altcuiva experienta noastra in cadrul comisiei care a redactat raportul final si comisia actuala, care se ocupa de punerea in practica, iata in momentul de fata discutam despre o expozitie privind propaganda comunista care se va deschide, probabil in luna octombrie la Bucuresti, ca parte a intregii activitati pe care o facem - dar ceea ce pot sa spun este ca din punctul nostru de vedere nu a existat nici un fel de interferenta sau de intruziune a factorului politic in activitatea comisiei noastre.

Nu ni s-a spus nici care sint concluziile la care trebuie sa ajungem, nu ni s-a spus nici care este perspectiva "preferata" sau preferabila si nici n-as fi acceptat acest lucru de la bun inceput, se intelege de la sine, ci, tocmai scopul nostru a fost, nu sa politizam, ci sa depolitizam actul de cunoastere istorica. Ceea ce nu exclude, din punctul nostru de vedere, deci din punctul meu de vedere, am spus-o mereu, dorinta de a lasa sa fie auzita vocea victimelor. Ceea ce intr-un fel ma surprinde in cadrul comisiei care s-a creat la Kremlin, sau sub egida Kremlinului, este ca nu observ o deschidere din aceasta perspectiva.

Eu inteleg ca se poate auzi vocea celor care au facut victime, e si asta o voce, dar o comisie care se ocupa de adevarul istoric, care este intotdeauna polimorf, care este intotdeauna intr-o continua dezvoltare - nimeni n-a pretins si nu pretindem ca raportul (nostru) final este final din punctul de vedere al cunoasterii istorice. Este final numai in sensul ca o comisie a ajuns sa intocmeasca un raport final. Atit si nimic in plus. Inseamna acest lucru sa cadem in relativism ? Nu.

Exista o serie, ceea ce Hannah Arendt a numit o data " little verity of facts", exista si acele mici adevaruri factuale, in cazul de fata, sfisietoare adevaruri factuale care au fost spuse si de Alexandr Soljenitin in Arhipelagul Gulag , de Richard Pipes, de o serie de mari istorici rusi cum este Mihail Gefter si asa mai departe. Exista aceasta istorie. Inclusiv (cea scrisa) de Aleksandr Jakovkev, care totusi a fost membru al biroului politic al CC al PCUS, secretar al Comitetului central, care are o carte intreaga care se cheama un Un secol de violenta in Rusia Sovietica.

Mie mi se pare mai degraba, ca noua perspectiva asupra istoriei Rusiei sovietice pe care incearca sa o faca aceasta comisie, tine de un efort de re-legitimare a unui grup politic si ca atare este vorba de o politizare si nu de o abordare dezinhibata si lipsita de tabuu-uri a istoriei contemporane atit de insingerata, atit de tragica a Rusiei in secolul trecut.
XS
SM
MD
LG