Linkuri accesibilitate

"Lumea lui Pilat din Pont ratează întruna, spălîndu-se pe mîini, întîlnirea întru fiinţa”

Mai mult decît un actor, chit că mare artist ajuns vedetă mediatică, Dan Puric este răspunsul „României profunde (...) care nu a fost poluată nici de comunism, nici de tranziţie” ce-şi aşteaptă încă întrebarea pe măsură. Fireşte aşadar că intervenţiile Domniei Sale în spaţiul public, fie că e vorba de emisiuni televizate, de conferinţe tematice sau de predici, se-ntorc într-o carte, despre Omul Frumos, DP, Bucureşti, 2009 – cinste cui a scris-o!



Intelectual din spiţa marilor interbelici, a căror gîndire o dezvoltă creativ, dar şi om îmbisericit ce mărturiseşte cuvîntul lui Dumnezeu, în a cărui vervă îşi dau întîlnire Mircea Vulcănescu şi părintele Stăniloaie, generaţia Criterion-istă şi martirii anonimi ai temniţelor comuniste, Dan Puric nu mai este demult un glas în pustie, de vreme ce slovele lui se adeveresc: „Păi, nu vedeţi că cei care sunt aleşi sunt aleşi de bazinele electorale. Dacă le iei bazinul, au murit (...) Ei, de fapt, nu conduc România, ci conduc bazinele electorale”.

Şi asta fiindcă, „din comunism în tranziţie, din tranziţie în crize, (românul) n-are timp. Şi atunci, avem o mare moştenire: Răstimpul (...) Răstimpul este revanşa eternităţii în faţa istoriei trecătoare. Dar răstimpul nu are sens decît prin iubirea hristică”. Or, abia prin prisma lui Hristos, se limpezeşte şi falia dintre Homo europeus şi Omul Răsăritean: „Pilat din Pont se întîlnise cu fiinţa adevărului, cu adevărul întruchipat, iar această întîlnire ratată este moştenirea cea mai cumplită a Europei occidentale, care, în virtutea ei, te întreabă, astăzi, în mod obsesiv: ce eşti? şi nu: cine eşti? (...) această lume, a lui Pilat din Pont, ratează întruna, spălîndu-se pe mîini, întîlnirea întru fiinţa”.

De la Constantin Noica încoace, nimeni nu a rostit cuvinte mai însufleţite despre Omul Frumos, iar: A fi român este o frumuseţe a lumii!
XS
SM
MD
LG