Luni
Bianca a devenit foarte geloasă. Pare a fi foarte frustrată că – deşi e primăvară – mă port ca un nesimţit şi nu iau în seamă farmecele ei. În plus şi nevastă-mea pare să fie, în mod scandalos, mai puţin preocupată de ea. Bianca este pisica noastră, o persană dulce, deşi diabetică, săraca, cu o vârstă omenească de peste 60 de ani. Motivul frustrării ei – ne-au venit copiii în vacanţă şi i se pare că este marginalizată.
Trist, deşi cred că exagerează şi că nu ar trebui să aibă motive de mâhnire. Avantajul este că în casă e revoluţie gastronomică. Soţia a deschis la bucătărie al doilea front alimentar – după regim frugal studenţesc, copiii trebuie hrăniţi măcar acum, nu? În acest sens ea are o imaginaţie debordantă. Eu? Rămân doar un amărât beneficiar colateral. Mă surprind gândindu-mă uneori că o criză alimentară, pe lângă cea financiară şi economică, ar fi benefică. La greutatea mea ...
Seara, degustăm împreună cu copiii (sunt totuşi adulţi chiar şi după standardele americane) nişte vin produs de-un prieten. Vinul este bun şi nu seamănă să aibă nici urmă de polihecsometilen guanedinhidroclorida, amestec care – după cum spunea Ghenadi Onişcenko - s-ar regăsi în vinurile moldoveneşti. Sanitarul-şef rus nu apare întâmplător în discuţia noastră – el a sugerat un posibil nou embargou asupra importurilor de vin moldovenesc. Motivul – de data asta nu sofisticatul amestec invocat înainte, ci un om de afaceri care n-ar fi pe placul domniei sale. Numai asta ne mai lipsea...
Marţi
Rutină condimentată cu jurnalism, ca de obicei. Reţin o remarcă după vizionarea unor emisiuni televizate, împreună cu ai mei: moldovenii noştri au o mare problemă – nu-şi exprimă propriile opinii. Bune, proaste, dar ale lor. Le au, nu le au? Repetă, mai ales când au în faţă un microfon, toate clişeele livrate de mediul politicianist sau familia socială. Constatăm probleme grave ce ţin de libertatea individuală. Foarte deficitar produs, această libertate.
Nu pot să scap pe parcursul zilei de gândul că dacă un bec ars la scara blocului în care stau nu este înlocuit de nimeni de mai multe zile, naţiunea are probleme foarte grave.
Citim că preşedintele ucrainean Victor Iuşcenko a propus ca Ucraina să elimine toate simbolurilor fostului regim sovietic. "Nu sunt numai simboluri ale istoriei noastre, aşa cum spun unii cu cinism. Sunt simboluri ale morţii", a declarat el.
Cineva reia o glumă rusească pe care o regăseşte valabilă în acest context şi în contextul electoral din Republica Moldova: ce păcat că bunica îşi aminteşte mai bine de Stalin, decât de nepoţii săi.
Citesc într-un articol scris de un prieten că sunt - „un Mare Român”. Mă surprind la gândul că, în ciuda unor eforturi supraomeneşti, îmi este foarte greu să nu cad de acord cu el. Vorbind serios însă, mă pot consola cu gândul că acest calificativ măgulitor include şi un dezvoltat simţ al umorului.
Între timp, citim replica replicii, a guvernului de la Chişinău, faţă de una a Preşedintelui Băsescu cu privire la tratatul de frontieră şi constat că ar trebui să-mi fie un pic spaimă că sunt locuitor într-un citez „nou focar de instabilitate regională în Europa”.
Miercuri.
A murit marele actor rus Oleg Iankovski. L-am văzut recent într-un spectacol mai vechi spunându-ne parcă nouă: „toate prostiile pe această lume s-au făcut cu o expresie deşteaptă a feţei”.
La Chişinău - alegeri eşuate ale Preşedintelui Republicii. Previzibile şi, de-aceea, mă cam miră expresia de nedumerire de pe chipul deştept al multora.
Doamna Zinaida Greceanîi, candidata la Preşedinţie, a beneficiat de 60 de voturi, contracandidatul, domnul Groppa – de zero. În ambele cazuri insuficient pentru victorie.
Ne amuzăm la un moment dat cu colegii pe seama termenului inventat de cineva – „selectorat”, în loc de electorat.
Facem haz de necaz şi mai mult pe seama afirmaţiei unui fruntaş al partidului de guvernământ care susţine că o „coaliţie monstruoasă” ar avea un rol „progresist”.
Joi.
Doamna Zinaida Greceanîii este propusă din nou candidat la alegerile repetate pentru Preşedinţie. Am un gând de regret pentru acest politician – e trist să oferi presei deliciul de a scrie titluri de genul „Vin la mama, să te-mpuşc!”
Liderul PCRM Vladimir Voronin nu-şi ascunde iritarea faţă de liderul AMN Serafim Urechean care s-a plâns că n-a fost consultat cu privire la candidaţii pentru Preşedinţie: „să meargă la astrologul rus Pavel Globa pentru consultaţii, nu la noi!”, a recomandat dl Voronin. Dl Urechean se pare că a optat, în materie de consultaţii, din nou pentru electorat.
Citesc pe parcursul zilei ce s-a mai scris pe vremuri despre politică şi reţin o constatare parcă valabilă pentru perspectivele noastre electorale: „În general se crede că puterea este un afrodisiac. În realitate este epuizantă”.
Vineri.
Este o zi minunată, cu mult soare. Mă aşteaptă o călătorie la ţară şi mă gândesc înspăimântat la drumurile Patriei. Îmi vine în minte o soluţie propusă de cineva pentru tradiţionala problemă a Rusiei: drumurile şi proştii. Soluţia? Nu drumurile trebuie asfaltate, ci proştii. Umor negru rusesc. Mă gândesc însă – aşa cum susţinea şi fondatorul actualului partid de guvernământ – că aceasta nu este calea noastră. Drum bun!.
Bianca a devenit foarte geloasă. Pare a fi foarte frustrată că – deşi e primăvară – mă port ca un nesimţit şi nu iau în seamă farmecele ei. În plus şi nevastă-mea pare să fie, în mod scandalos, mai puţin preocupată de ea. Bianca este pisica noastră, o persană dulce, deşi diabetică, săraca, cu o vârstă omenească de peste 60 de ani. Motivul frustrării ei – ne-au venit copiii în vacanţă şi i se pare că este marginalizată.
Trist, deşi cred că exagerează şi că nu ar trebui să aibă motive de mâhnire. Avantajul este că în casă e revoluţie gastronomică. Soţia a deschis la bucătărie al doilea front alimentar – după regim frugal studenţesc, copiii trebuie hrăniţi măcar acum, nu? În acest sens ea are o imaginaţie debordantă. Eu? Rămân doar un amărât beneficiar colateral. Mă surprind gândindu-mă uneori că o criză alimentară, pe lângă cea financiară şi economică, ar fi benefică. La greutatea mea ...
Seara, degustăm împreună cu copiii (sunt totuşi adulţi chiar şi după standardele americane) nişte vin produs de-un prieten. Vinul este bun şi nu seamănă să aibă nici urmă de polihecsometilen guanedinhidroclorida, amestec care – după cum spunea Ghenadi Onişcenko - s-ar regăsi în vinurile moldoveneşti. Sanitarul-şef rus nu apare întâmplător în discuţia noastră – el a sugerat un posibil nou embargou asupra importurilor de vin moldovenesc. Motivul – de data asta nu sofisticatul amestec invocat înainte, ci un om de afaceri care n-ar fi pe placul domniei sale. Numai asta ne mai lipsea...
Marţi
Rutină condimentată cu jurnalism, ca de obicei. Reţin o remarcă după vizionarea unor emisiuni televizate, împreună cu ai mei: moldovenii noştri au o mare problemă – nu-şi exprimă propriile opinii. Bune, proaste, dar ale lor. Le au, nu le au? Repetă, mai ales când au în faţă un microfon, toate clişeele livrate de mediul politicianist sau familia socială. Constatăm probleme grave ce ţin de libertatea individuală. Foarte deficitar produs, această libertate.
Nu pot să scap pe parcursul zilei de gândul că dacă un bec ars la scara blocului în care stau nu este înlocuit de nimeni de mai multe zile, naţiunea are probleme foarte grave.
Citim că preşedintele ucrainean Victor Iuşcenko a propus ca Ucraina să elimine toate simbolurilor fostului regim sovietic. "Nu sunt numai simboluri ale istoriei noastre, aşa cum spun unii cu cinism. Sunt simboluri ale morţii", a declarat el.
Cineva reia o glumă rusească pe care o regăseşte valabilă în acest context şi în contextul electoral din Republica Moldova: ce păcat că bunica îşi aminteşte mai bine de Stalin, decât de nepoţii săi.
Citesc într-un articol scris de un prieten că sunt - „un Mare Român”. Mă surprind la gândul că, în ciuda unor eforturi supraomeneşti, îmi este foarte greu să nu cad de acord cu el. Vorbind serios însă, mă pot consola cu gândul că acest calificativ măgulitor include şi un dezvoltat simţ al umorului.
Între timp, citim replica replicii, a guvernului de la Chişinău, faţă de una a Preşedintelui Băsescu cu privire la tratatul de frontieră şi constat că ar trebui să-mi fie un pic spaimă că sunt locuitor într-un citez „nou focar de instabilitate regională în Europa”.
Miercuri.
A murit marele actor rus Oleg Iankovski. L-am văzut recent într-un spectacol mai vechi spunându-ne parcă nouă: „toate prostiile pe această lume s-au făcut cu o expresie deşteaptă a feţei”.
La Chişinău - alegeri eşuate ale Preşedintelui Republicii. Previzibile şi, de-aceea, mă cam miră expresia de nedumerire de pe chipul deştept al multora.
Doamna Zinaida Greceanîi, candidata la Preşedinţie, a beneficiat de 60 de voturi, contracandidatul, domnul Groppa – de zero. În ambele cazuri insuficient pentru victorie.
Ne amuzăm la un moment dat cu colegii pe seama termenului inventat de cineva – „selectorat”, în loc de electorat.
Facem haz de necaz şi mai mult pe seama afirmaţiei unui fruntaş al partidului de guvernământ care susţine că o „coaliţie monstruoasă” ar avea un rol „progresist”.
Joi.
Doamna Zinaida Greceanîii este propusă din nou candidat la alegerile repetate pentru Preşedinţie. Am un gând de regret pentru acest politician – e trist să oferi presei deliciul de a scrie titluri de genul „Vin la mama, să te-mpuşc!”
Liderul PCRM Vladimir Voronin nu-şi ascunde iritarea faţă de liderul AMN Serafim Urechean care s-a plâns că n-a fost consultat cu privire la candidaţii pentru Preşedinţie: „să meargă la astrologul rus Pavel Globa pentru consultaţii, nu la noi!”, a recomandat dl Voronin. Dl Urechean se pare că a optat, în materie de consultaţii, din nou pentru electorat.
Citesc pe parcursul zilei ce s-a mai scris pe vremuri despre politică şi reţin o constatare parcă valabilă pentru perspectivele noastre electorale: „În general se crede că puterea este un afrodisiac. În realitate este epuizantă”.
Vineri.
Este o zi minunată, cu mult soare. Mă aşteaptă o călătorie la ţară şi mă gândesc înspăimântat la drumurile Patriei. Îmi vine în minte o soluţie propusă de cineva pentru tradiţionala problemă a Rusiei: drumurile şi proştii. Soluţia? Nu drumurile trebuie asfaltate, ci proştii. Umor negru rusesc. Mă gândesc însă – aşa cum susţinea şi fondatorul actualului partid de guvernământ – că aceasta nu este calea noastră. Drum bun!.
