Linkuri accesibilitate

„Iaca mai avem nisti dolari şî ni pitreşim”

Unii dintre gastarbeiterii moldoveni împrăştiaţi pe toate meridianele se întorc acasă. Nu pentru că i-a frînt dorul de baştină, ci pentru că şi-au pierdut job-urile.

Am fost zilele astea într-un sat din cîmpia Sorocii şi m-am întîlnit, într-un bar, cu cîţiva fii rătăcitori ai patriei care s-au întors din Moscova. Au muncit cîţiva ani pe schelele capitalei ruse, dar acum nu li se mai oferă acolo nimic. “Şi ce aveţi de gînd să faceţi?” i-am întrebat pe bărbaţii robuşti, care dădeau peste cap, amărîţi, paharele cu votcă. “Pînă şi nu faşim nică. Iaca mai avem nisti dolari şî ni pitreşim” mi-au zis foştii constructori ai Moscovei. “Şi dacă vi se termină banii?” “Atunşi o sî videm. Dar i clar că aişi, în Moldova, nu vrem sî munşim. Şi sî faşim cu 3000 sau 4000 di lei?” spuse unul dintre bărbaţi. Părea iritat.

Peste cîteva zile mă întîlnesc cu un alt fiu rătăcitor întors de nevoie din Italia însorită. Bărbatul bronzat între două vîrste avea o faţă acrită. Mi-a spus că nu mai are de lucru în Italia şi e disperat. Nu are idee ce ar putea să facă în Moldova. “Păi, poate ţara are nevoie de voi aici, poate împreună făurim un viitor luminos al Moldovei…” am spus fără convingere. Fostul “macaronar” mă privi cu o compasiune insultătoare. Apoi strecură printre dinţi: “ Da la viitoru’ meu s-o gîndit ţara cîtă vreme am lucrat la Italia?”

Mărturisesc că întîlnirile cu aceşti gastarbeiteri m-au bulversat. Ce s-ar întîmpla dacă toţi aceşti oameni, care şi-au luat lumea în cap, îşi vor pierde job-urile şi vor trebui să se întoarcă de nevoie acasă? Şi cum este omul care ani de zile nu face altceva decît să caute posibilităţi pentru a supravieţui?
XS
SM
MD
LG