Linkuri accesibilitate

Deficienţele sistemului medical românesc reprezintă un subiect care revine periodic în atenţie. Ai zice că, în ciuda unor eforturi şi a unor încercări de reformă, există un soi de fatalitate, un soi de inerţie ce împiedică schimbările de substanţă.

Exemplele de funcţionare defectuoasă au devenit de acum clasice. Nu de mult, aflam că bolnavii dintr-un spital erau obligaţi să-şi cumpere ei înşişi medicamentele. E departe de a fi un caz izolat. Există, apoi, multe spitale vetuste, construcţii vechi, neadaptate exigenţelor moderne. Te crezi în secolul XIX, nu în secolul XXI. Alt caz clasic – bolnavi care stau cîte doi sau chiar cîte trei într-un pat, în secţiile aglomerate. Cît despre sistemul de „recompense” (cu ghilimelele de rigoare) el funcţionează ca înainte. Pentru o operaţie trebuie plătit chirurgul, trebuie plătit anestezistul. Asistentele şi infirmierele nu-şi fac treaba dacă nu-şi primesc şi ele ceea ce se numeşte la noi „obiceiul pămîntului”.

În acest an, o altă instituţie a sistemului sanitar a intrat în criză: instituţia medicului de familie. Medicul de familie este cel mai apropiat de pacient, el îl poate urmări îndeaproape, eliberează reţete, face trimiteri etc. Or, bugetul alocat pe 2009 medicilor de familie este total insuficient. Ei îşi gestionează singuri cabinetele, plătesc asistentele, aparatura, formalităţile birocratice. Falimentul cabinetelor ar reprezenta o grea lovitură şi ar pune în pericol, în ultimă instanţă, însăşi sănătatea populaţiei.

Nu ştim încă ce rezultate au avut protestele asociaţiilor medicilor de familie. Se vorbeşte despre introducerea unui sistem prin care pacienţii să plătească o parte din costul consultaţiei. Va fi, cu siguranţă, o lovitură pentru pensionari. Hotărît lucru, bolile de care suferă sistemul medical românesc s-au cronicizat.
XS
SM
MD
LG