Pe autostrăzile româneşti, puţine, scurte şi pline de gropi, au loc des festivităţi de inaugurare. Se construieşte puţin şi atât de scump că fiecare metru trebuie sărbătorit. Nici un ministru al transporturilor nu le ratează. Rostesc discursul festiv şi trec la promisiuni. Vom construi încă o sută de kilometri până la anu, vom inaugura tronsonul următor la vară, la sfârşit de mandat vom inaugura alte o mie de kilometri de autostradă. Totul la viitor!
Nimeni nu spune că nu ar fi nevoie ca drumurile să fie reparate sau reconstruite, însă nici o reparaţie nu este atât de pipărată pe cât e nota de plată pentru autostrăzile de hârtie cu care ne-au cadorisit valurile succesive de guverne şi parteneriate public-privat. Drumul plin de bune-intenţii al autostrăzilor este pavat cu rapoarte, dosare de presă, plângeri penale şi anchete al direcţiilor anticorupţie şi corpurilor de control. Firmele de construcţii vând kilometri mai scump ca în Europa. Iar lucrările în derulare sunt reevaluate şi renegociate de firmele constructoare care cer uneori cu 50-60 la sută mai mulţi bani. Autostrada face acrobaţii neaşteptate printre interesele speculanţilor de terenuri şi se lungeşte la faţă de planurile proiectanţilor.
Deşi ne aflăm în plină criză şi economia e în derivă, construcţia de autostrăzi, inaugurarea şi cheltuielile continuă. Sute de milioane de euro dispar prin crăpăturile asfaltice, betoane şi birocraţie. Ministerul transporturilor a luat conatct cu aerul realităţii şi a tăiat un zero din promisiunile electorale, însă rezultatul marilor promisiuni şi discursuri este tot zero.
România are nevoie de autostrăzi. Mare parte a comerţului se face pe şosea. E mai economicos şi mai rapid. Oricine străbate Europa resimte concret şi dureros fractura dintre civilizaţiile şoselelor. Călătoriile în România sunt încadrate în clasa turismului periculos. Nu ştii niciodată de unde-ţi sare groapa sub roţi. Vitală, ca şi alte obiective ale civilizaţiei, construcţia de autostrăzi este subiect de discurs şi gaură neagră în buget.
Simbolic, premierul a primit vestea că economia românească este în recesiune pe când se afla pe şantierul autostrăzii Transilvania. Economia, zic specialiştii, se va contracta cu peste 6 la sută în acest an. O lovitură grea pentru cei care mai sperau într-o creştere economică în a doua parte a anului. Nimeni nu s-a gândit să diminueze cu 6 la sută ambiţiile rutiere. Poate că planul autostrăzii nu poate fi refăcut. Poate că este singura resursă financiară care pune o pâine albă pe masa finanţatorilor politici.
Pe români nicio criză nu-i poate despărţi de autostrăzile lor, chiar dacă ele nu există decât pe hârtie. Le iubesc sincer. La bine şi, mai ales, la rău. Şi până acum nimeni n-a calculat miliardele pe care economia le pierde din cauza drumurilor proaste. Cele mai proaste din Europa! Ceva între lumea a treia şi epoca de piatră a capitalismului. Şi nimănui nu-i pasă! Ca şi drumurile, politicienii noştri continuă sa dea prin gropi!
Nimeni nu spune că nu ar fi nevoie ca drumurile să fie reparate sau reconstruite, însă nici o reparaţie nu este atât de pipărată pe cât e nota de plată pentru autostrăzile de hârtie cu care ne-au cadorisit valurile succesive de guverne şi parteneriate public-privat. Drumul plin de bune-intenţii al autostrăzilor este pavat cu rapoarte, dosare de presă, plângeri penale şi anchete al direcţiilor anticorupţie şi corpurilor de control. Firmele de construcţii vând kilometri mai scump ca în Europa. Iar lucrările în derulare sunt reevaluate şi renegociate de firmele constructoare care cer uneori cu 50-60 la sută mai mulţi bani. Autostrada face acrobaţii neaşteptate printre interesele speculanţilor de terenuri şi se lungeşte la faţă de planurile proiectanţilor.
Deşi ne aflăm în plină criză şi economia e în derivă, construcţia de autostrăzi, inaugurarea şi cheltuielile continuă. Sute de milioane de euro dispar prin crăpăturile asfaltice, betoane şi birocraţie. Ministerul transporturilor a luat conatct cu aerul realităţii şi a tăiat un zero din promisiunile electorale, însă rezultatul marilor promisiuni şi discursuri este tot zero.
România are nevoie de autostrăzi. Mare parte a comerţului se face pe şosea. E mai economicos şi mai rapid. Oricine străbate Europa resimte concret şi dureros fractura dintre civilizaţiile şoselelor. Călătoriile în România sunt încadrate în clasa turismului periculos. Nu ştii niciodată de unde-ţi sare groapa sub roţi. Vitală, ca şi alte obiective ale civilizaţiei, construcţia de autostrăzi este subiect de discurs şi gaură neagră în buget.
Simbolic, premierul a primit vestea că economia românească este în recesiune pe când se afla pe şantierul autostrăzii Transilvania. Economia, zic specialiştii, se va contracta cu peste 6 la sută în acest an. O lovitură grea pentru cei care mai sperau într-o creştere economică în a doua parte a anului. Nimeni nu s-a gândit să diminueze cu 6 la sută ambiţiile rutiere. Poate că planul autostrăzii nu poate fi refăcut. Poate că este singura resursă financiară care pune o pâine albă pe masa finanţatorilor politici.
Pe români nicio criză nu-i poate despărţi de autostrăzile lor, chiar dacă ele nu există decât pe hârtie. Le iubesc sincer. La bine şi, mai ales, la rău. Şi până acum nimeni n-a calculat miliardele pe care economia le pierde din cauza drumurilor proaste. Cele mai proaste din Europa! Ceva între lumea a treia şi epoca de piatră a capitalismului. Şi nimănui nu-i pasă! Ca şi drumurile, politicienii noştri continuă sa dea prin gropi!
