Criza, pe care guvernanţii nu prea o observă, accentuează bolile cronice ale plăpîndei economii moldoveneşti. Deunăzi la primăria Chişinăului au venit şoferii şi taxatoarele Regiei Transport Electric. Nişte oameni revoltaţi, decepţionaţi, nemulţumiţi de salariile lor ridicole de 1500- 2000 de lei. Şoferii şi taxatoarele troleibuzelor cereau majorarea preţului călătoriei pînă la 1 leu şi 50 de bani.
E limpede că această majorare nu va schimba esenţial starea lucrurilor. Salariile şoferilor şi taxatoarelor vor rămîne la fel de mici şi această convingere o au şi lucrătorii Regiei cu care am discutat.
Prea mari şi prea vechi sînt problemele Regiei Transport Electric ca să fie soluţionate printr-o majorare cu 50 de bani a călătoriei. Una din lucrătoarele Secţiei de exploatare mi-a spus că aceşti bani suplimentari abia vor ajunge pentru stingerea datoriilor pe care le are Regia. Dar ce facem cu troleibuzele hîrbuite, matusalemice? Unele din ele au cîte 20 de ani! Doamna de la Secţia de exploatare mi-a spus că Regia nu are bani nici pentru piese de schimb. Tristă situaţie!
E evident că numai cu majorări, fie şi constante, ale preţului călătoriei salariile taxatoarelor şi şoferilor vor rămîne la fel de mici. Mai e nevoie de foarte multe investiţii şi de multă transparenţă şi ordine. Sînt bunăoară o sumedenie de privilegiaţi, cu precădere pensionari, care circulă gratis cu troleibuzul. Or permisele acestea nu au fost niciodată schimbate şi există temerea că unii pensionari au şi murit, iar permisele lor sînt valorificate de cunoştinţele acestora. Şi asta e doar un aspect care trebuie verificat. Mai sînt şi alte lucruri de făcut.
Asta dacă nu vrem să ne pomenim într-o bună zi fără singurul mijloc de transport în comun care nu poluează aerul capitalei.
E limpede că această majorare nu va schimba esenţial starea lucrurilor. Salariile şoferilor şi taxatoarelor vor rămîne la fel de mici şi această convingere o au şi lucrătorii Regiei cu care am discutat.
Prea mari şi prea vechi sînt problemele Regiei Transport Electric ca să fie soluţionate printr-o majorare cu 50 de bani a călătoriei. Una din lucrătoarele Secţiei de exploatare mi-a spus că aceşti bani suplimentari abia vor ajunge pentru stingerea datoriilor pe care le are Regia. Dar ce facem cu troleibuzele hîrbuite, matusalemice? Unele din ele au cîte 20 de ani! Doamna de la Secţia de exploatare mi-a spus că Regia nu are bani nici pentru piese de schimb. Tristă situaţie!
E evident că numai cu majorări, fie şi constante, ale preţului călătoriei salariile taxatoarelor şi şoferilor vor rămîne la fel de mici. Mai e nevoie de foarte multe investiţii şi de multă transparenţă şi ordine. Sînt bunăoară o sumedenie de privilegiaţi, cu precădere pensionari, care circulă gratis cu troleibuzul. Or permisele acestea nu au fost niciodată schimbate şi există temerea că unii pensionari au şi murit, iar permisele lor sînt valorificate de cunoştinţele acestora. Şi asta e doar un aspect care trebuie verificat. Mai sînt şi alte lucruri de făcut.
Asta dacă nu vrem să ne pomenim într-o bună zi fără singurul mijloc de transport în comun care nu poluează aerul capitalei.
