Linkuri accesibilitate

Timothy Garton Ash nu vede o altă soluţie într-o lume globalizată, o lume în recesiune, o lume a pandemiilor

Deşi britanic, istoricul Timothy Garton Ash a fost şi rămâne un avocat convins şi convingător al Europei. Membru în nou creatul Consiliu european pentru afaceri externe, Garton Ash pledează acum, cu toată convingerea, pentru o politică externă europeană. Şi pentru un ministru de externe european.

„Avem nevoie de politică externă europeană. Este puţin probabil să se realizeze dar nu este imposibil” – sunt remarcile care deschid comentariul semnat de Garton Ash in The Guardian.

„Într-o lume în care creşte influenţa ţărilor ne-europene cum este China, chiar şi cea mai mare ţară europeană are o putere relativă, care va continua sa scadă...” Nu este vorba de interese strategice şi alte ţeluri total rupte de realitatea cotidiană a europeanului, continuă Ash , pentru că trăim intr-o lume globalizată, într-o lume a crizei financiară si economică mondială, într-o lume a pandemiilor, a migraţiei în masă şi a crimei organizate. Nici una din aceste probleme nu poate fi rezolvată de un stat singur.”

Dacă Tratatul de la Lisabona este aprobat de Irlanda şi dacă preşedinţii eurosceptici ai Cehiei şi Poloniei ratifică ceea ce parlamentele lor au aprobat deja, atunci Europa poate începe să se gândească la arhitectura unei politici externe comune.

Va fi creat Serviciul de politică externă, care va fi condus de urmaşul lui Javier Solana, greşit numit de multe ori de jurnalisti, ministrul de externe european. Va fi ales şi un nou preşedinte al Consiliului European, care reuneşte liderii ţărilor membre. Deja în culise sunt circulate nume – precizează Garton Ash. Tony Blair, de exemplu, pentru funcţia de preşedinte. Şi Michel Barnier, fost comisar european, pentru cea de înalt reprezentat european pentru afaceri externe.

Persoane greşite pentru posturi greşite, este de părere istoricul britanic. Funcţia de presedinte este una ştearsă, care cere mai degrabă o persoană capabilă să medieze, să creeze consens. Pe când cea de înalt reprezentant cere o personalitate puternică, un Joshka Fisher, de exemplu. Înaltul reprezentat este cel care va avea puterea de decizie şi bugetul pentru a face politică externă europeană. Dacă va fi lăsat de liderii europei – atrage atenţia Garton Ash.

Puţin probabil, continuă Garton Ash şi iată argumetnele: Nicolas Sarkozy a fost un lider dinamic în timpul preşedinţiei franceze a Uniunii Europene, care însă tinde să confunde Uniunea Europeană cu Franţa şi Franţa cu propria persoană. Germania, pe de altă parte, devine din ce în ce mai mult o ţară normală, care pune interesele naţionale de moment, în faţa celor europene. Iar Italia lui Berlusconi este exact asta: Italia lui Berlusconi.

O piedică poate mai mare în calea unei politici externe europene, decât personalitatea liderilor, s-ar putea dovedi cultura politică a ţărilor membre. Unde se face, cu precădere, politică naţională. Şi unde mass-media acoperă, cu precădere, subiecte naţionale. În aceste condiţii, este greu de imaginat cum poţi face o politică europeană, cum poţi organiza o dezbatere europeană şi cum ai putea obţine sprijin european pentru orice decizie.

Aşa că pentru moment, conchide Garton Ash, marile puteri neeuropene cum este China, nu vor avea concurenţă.
XS
SM
MD
LG