Linkuri accesibilitate

Miazmele amețitoare ale unei stații de epurare matusalemice

Unii dintre locuitorii Botanicii de jos s-au obişnuit într-atît cu mirosul pestilenţial emanat ani de zile de staţia de epurare uzată, încît nu mai simt nici un disconfort. Ei inspiră aerul otrăvit de dejecţii ca şi cum ar inspira văzduhul din creierii munţilor Carpaţi.

Ultimele două săptămîni cartierul în care locuiesc a fost impregnat de mirosul insuportabil degajat de staţia de epurare. Şi – mărturisesc cu jenă – m-am obişnuit, de nevoie, şi eu cu această umilitoare, stare de fapt. Păi, ce pot să fac? Cum să alung miasmele ameţitoare? Am tot scris de-a lungul anilor despre această situaţie absurdă şi penibilă. Zadarnic efort!

Acum iată ni se promite că vom scăpa de mirosul insuportabil în primăvara sau vara anului 2010. Cică există o firmă olandeză care abia aşteaptă să transfere nişte bani societăţii Apă Canal.

Ce să zic? Aşteptăm, dar fără prea mare încredere. Promisiuni asemănătoare am mai auzit şi anterior. Iar roade ele nu au dat. Bunăoară, Primăria promitea că “lucrările de procesare a nămolului rău-mirositor prin metoda geotuburilor vor începe în 2008”. Nu au început, deşi sîntem în mai 2009.

Mă întreb dacă nu cumva această situaţie umilitoare ne ştirbeşte demnitatea. Păi, cum să te mai consideri om în sensul deplin al cuvîntului dacă inhalezi mereu mirosul dejecţiilor? Şi nu e ridicol oare să publici articole de opinie, să ţii cursuri la universitate, să coci pîîine, ca apoi să respiri mirosul pestilenţial răspîndit de staţia de epurare matusalemică?
XS
SM
MD
LG