Linkuri accesibilitate

Interviu cu Fiodor Lukianov, redactor-sef al revistei „Rusia în politica globală”

Fiodor Lukianov: „Manevrele militare ale NATO sint organizate intr-o regiune in care nu demult a fost razboi, unde situatia politica ramine incerta, iar in tara ce le gazduieste are loc o lupta acerba pentru putere. In aceste conditii, manevrele NATO trezesc o nedumerire absoluta. Desigur, daca nu exista factorul prestigiului, aceste manevre trebuiau sa fie cel putin aminate, pentru ca ele se inscriu perfect in contextul confruntarii din regiune, ceea ce NATO de altfel nu si-a dorit niciodata. Aceste exercitii insa au fost programate cu mult timp inainte, cind nu exista situatia actuala. Anularea lor ar fi insemnat acum o cedare prea evidenta din partea NATO in fata Rusiei. Dar la fel de adevarat este ca ele nu pot avea un rol pozitiv si, in opinia mea, acele tari care au decis sa se retraga, printre care si Republica Moldova au procedat destul de corect, pentru ca altfel s-ar fi implicat prea activ intr-o regiune cu probleme”.

Radu Benea: Dle Lukianov, exista si alte ratiuni pentru care Moldova lipseste de la manevrele NATO din Georgia?

Fiodor Lukianov: „Contextul politic este destul de clar. Relatia dintre puterea din Moldova si Rusia traverseaza acum o noua perioada de apropiere si ameliorare, legata de evenimentele recente de la Chisinau, cind Moscova l-a sustinut fara rezerve pe presedintele Voronin. Asa ca nedorinta de a irita Rusia, manifestata de Voronin sau de autoritatile kazahe si cele sirbe spre exemplu este usor de inteles”.

Radu Benea: Pe de alta parte, Moldova a acceptat noul plan de strangere a legaturilor Uniunii Europene cu vecinii ei de la rasarit, asa-numitul “Parteneriat Estic” fata de care Rusia si-a exprimat in mod deschis nemultumirea.

Fiodor Lukianov: „De fapt, orice tara din spatiul post-sovietic este condamnata sa manevreze continuu. Este daca vreti un mod de existenta a acestor tari, iar tentativele de a schimba brusc directia intr-o parte sau alta se soldeaza cu rezultate destul de negative, dupa cum ne arata practica si exemplul Georgiei este poate cel mai convingator in acest sens, dupa Ucraina. De aceea, eu nu cred ca aceste tari vor renunta la politica manevrarii intre Est si Vest. De fapt, Rusiei ii este dificil sa se opuna Parteneriatului Estic, fiindca el nu are componenta militara pe care le au programele NATO, de aceea Rusia nu poate vorbi despre o amenintare la adresa securitatii nationale. Altceva e ca Parteneriatul Estic in ultima vreme a capatat un caracter pronuntat de lupta pentru sferele de influenta, atit din partea Rusiei, cit si din partea Uniunii Europene. Pozitia Rusiei s-a radicalizat dupa ce oficiali europeni au sugerat Belarusului sa nu recunoasca independenta Abhaziei si Osetiei de Sud pentru ca asta nu va face bine perspectivelor ei europene. Oricum, nu este clar cum se va dezvolta Parteneriatul Estic fara o sustinere financiara pe masura - un proiect cu conotatii mai mult simbolice decit de continut, dar devine tot mai limpede ca in relatia Rusiei si cu Uniunea Europeana, si cu Statele Unite divergentele fundamentale se concentreaza anume aici, in atitudinea fata de tarile din fosta URSS si care acum au devenit obiect de dispunta intre sferele de influenta. Cred ca aici vom putea urmari evolutii destul de dure cu tendinte de agravare mai cu seama in relatia Rusiei cu Uniunea Europeana si mai putin cu Statele Unite”.
XS
SM
MD
LG