Linkuri accesibilitate

„Moscow Times”: Prăpastia din tandemul de la Kremlin se măreste


Dmitri Medvedev şi Vladimir Putin

Dmitri Medvedev şi Vladimir Putin

Ce îl deosebește pe președintele Dmitri Medvedev de premierul Vladimir Putin este subiectul a două analize semnate de Anders Aslund de la la Institutul Peterson pentru Economia Internațională și de Nikolai Petrov, profesor invitat la Centrul Carnegie de la Moscova.


Anders Aslund scrie ca incepind cu discursul pronuntat in februarie 2008 la Krasnoiarsk, presedintele Dmitri Medvedev a spus in continuu lucruri total diferite fata de premierul Vladimir Putin. Aslund il citeaza pe redactorul sef de la „Novaia Gazeta”, Dmitri Muratov care afirma ca ”Medvedev reprezinta partidul Internetului iar Putin pe acela al televiziunii”. E adevarat, continua Aslund, ca partidul televiziunii, mai precar intelectualiceste vorbind, are o majoritate de doua treimi, dar partidul Internetului reprezinta viitorul si creste cu rapiditate.

Diferentele intre cele spuse de Medvedev in discursul pronuntat la Magnitogorsk in martie si cele spuse de Putin in fata Dumei de stat saptamina trecuta pun in lumina felul cum conflictul dintre cei doi a devenit unul deschis.

In timp ce Medvedev si-a asumat idei, Putin a sunat ca Leonid Brejnev, oferind o gramada de detalii, dar fara comparatii relevante si golit de principii. Cele doua discursuri ii ofera lui Anders Aslund o comparatie excelenta intre programele economice declarate ale lui Medvedev si Putin.

Putin a fost nu doar satisfacut, ci chiar mindru de starea economiei rusesti: „Cred ca realizarea noastra comuna e faptul ca Rusia a evitat socuri serioase care ar fi putut slabi tara, si ar fi putut submina potentialul ei economic si uman”.

Anders Aslund atrage insa atentia ca Produsul Intern Brut al Rusiei a scazut cu 8 % in 2009, o scadere mai mare decit a oricarei tari membra in Grupul celor 20 – iar revenirea de 4 la suta din 2010 a fost mai degraba fragila, mai ales daca e luat in considerare faptul ca pretul petrolului a fost foarte marte pe tot parcusul acelui an, iar Rusia a avut cel mai mare pachet de stimului intre tarile G20.

Prin contrast, in discursul sau de la Magnitogorsk, Medvedev a fost cu totul pesimist: „Pina ce nu vom face ca tara noastra sa fie atractiva pentru afaceri si initativa privata, nu ne vom atinge principalul nostru obiectiv de a imbunatati calitatea vietii poporului nostru”

Medvedev a atacat coruptia spunind ca e cel mai mare rau din economia Rusiei: „Coruptia continua sa afecteze situatia economica in asamblu, si acest fenomen este inca mai puternic ca niciodata. Iar rezultatul poate fi vazut de oricine: banii pleaca din economia noastra. Oamenii care cred in posibilitatea de a face afaceri sigur si cu success in Rusia nu sint atit de multi cit am fi vrut.”

Putin a mentionat coruptia doar in trecere, care pe o iritare minora: „Nu mai e nevoie sa spun ca trebuie sa contracaram coruptia, sa crestem responsabilitatea oficialitatilor si sa eliminam insesi conditiile pentru conduita ilegala si mita”.

O alta fraza a lui Medvedev pare sa fi fost o trimitere voalata la Putin si la cei din anturajul lui: „Nu vom avea de ales decit sa renuntam la aceia care continua sa puna piedici si obstacole, la acei care le acorda un statut preferential prietenilor lor avind ca pretext interesele statului, si care n-au nimic in comun cu interesele poporului.”

Putin nu vorbeste cu adevarat despre modernizarea societatii in sine. Discursul sau in fata Dumei de Stat a fost dominat de referiri la masuri mutiple de interventie a statului si la subsidii in toate sectoarele economice, in fraze de genul „statul a ajutat”.

Una din diferentele de opinii dinre Medvedev si Putin este privatizarea. Putin e parintele corporatiilor de stat si al re-nationalizarii. Nu a mentionat deloc cuvintul „privatizare” in lungul sau discurs, scotind in evidenta prin asta ca i se opune. A sugerat insa ca „parteneriatele public-privat” pot fi un „model eficient”. Medvedev, in schimb, critica marile corporatii de stat si promite privatizari intensive.

O alta divergenta profunda intre Medvedev si Putin este legata de pensii. Putin spune ca ce mai mare realizare a sa anul trecut a fost marirea pensiilor cu 45 de procente. In acelasi timp a atacat tari ca Franta, Estonia, Grecia, Polonia si Letonia pentru inghetarea pensiilor si pentru majorarea virstei de pensionare, dind de inteles ca se opune reformarii sistemului de pensii din Rusia. Din contra, Medvedev, e ingrijorat de ridicarea taxei de sigurata sociala de la 26 la 34 de procente, si a cerut guvernului – adica lui Putin – sa revina asupra acestei masuri in 2012. Una din concluziile lui Anders Aslund e ca Putin li se adreseaza pensionarilor in virsta, in timp ce lui Madvedev ii pasa de antreprenori si de cresterea economica.

Dar nici o alta diferenta de opinii intre Medvedev si Putin nu e mai mare ca aceea referitoare la politica lor externa. Medvedev a initiat resetarea relatiilor Rusiei cu Statele Unite si cu multe dintre tarile europene, si a promovat insistent intrarea Rusiei in Organizatia Mondiala a Comertului. De partea cealalta, intregul discurs al lui Putin a propovaduit protectionismul. Mesajul sau a fost: „Trebuie sa fim independenti si puternici”. Si nici macar nu s-a referit la OMC, vorbind in schimb aproape liric despre disfunctionala uniune vamala cu Belarus si Kazakstan, din care Ucraina s-a retras, spre dezamagirea Kremlinului.

In incheierea analizei publicate in „Moscow Times”, Anders Aslund scrie ca sint absolut legitime intrebarile despre ce tara anume vorbesc Putin si Medvedev, si de ce sint membri ai aceluiasi guvern. E clar ca reprezinta filosofii diferite, si de aceea Aslund se intreaba daca nu cumva ar avea mai mult sens sa concureze unul impotriva celuilalt altul in cursa din 2012. In care ar trebui poate sa se inscrie si altii, pentru ca, in cele din urma si Medvedev si Putin sustin ca Rusia e o democratie, si ca votantii ar trebui sa-si aleaga liderul.

Al doilea articol publicat de „Moscow Times” se intituleaza „Putin, presedintele populist”. Nikolai Petrov scrie ca discursul pronuntat saptamina trecuta de premierul Vladimir Putin in fata Dumei de Stat a fost de fapt o platforma pentru a-si anunta intentia de a candida la alegerile prezidentiale din 2012.

Putin, continua Petrov, a scos in evidenta grija guvernului pentru mai multe categorii de alegatori, intre care veterani, pensionari, angajati la stat si studenti. A promis cresterea salariilor, inainte de alegeri, pentru personalul militar, pentru doctori si profesori. El a incercat sa coopeteze „mantra” modernizarii a presedintelui Dmitri Medvedev, dar dindu-i o turnura diferita – mutind accentual de pe progresul tehnologic pe daruri sociale.

Discursul lui Putin a fost un rezumat la cit de mult a facut guvernul pentru a-i proteja pe rusi in timpul si dupa criza economica. El a facut referiri la evenimente care au avut loc in ultimii trei ani, dar a vorbit despre intentii pentru urmatorii zece – cu alte cuvinte pentru urmatoarele doua mandate prezidentiale.

Putin a criticat „demagogia sociala”, un atac aproape transparent la adresa Partidului communist, dar, scrie Nikolai Petrov in articolul din „Moscow Times”, mare parte din discursul sau in fata Dumei de Stat a fost plin de demagogie – o lista fara sfirsit a cheltuielilor guvernului in domeniul social. Chiar si promisiunea de a creste substantial finantarea complexului militaro-industrial a fost prezentata ca sprijin pentru cresterea productiei interne si cresterea numarului de locuri de munca. In acelasi timp insa, Putin n-a explicat cum va face rost guvernul de bani pentru ca sa plateasca toate aceste noi cheltuieli.

Nikolai Petrov scrie ca Vladimir Putin stie cu siguranta foarte bine care sint problemele reale ale Rusiei. De ce atunci nu le recunoaste si vorbeste de parca nu ar exista? Si de ce face promisiuni nerealiste pentru viitor?

Autorul analizei din „Moscow Times” e de parere, ca judecind dupa discursul sau din fata Dumei, Putin nu intentioneaza sa continue ca prim ministru. Exagerind realizarile lui ca premier, Putin face problemele si mai dificile pentru succesorul sau. Promisiunile politice ale lui Putin sint de aceea destinate nu neaparat pentru a fi puse in practica mai tirziu, ci pur si simplu pentru a le da alegatorilor cea mai buna imagine posibila a premierului la capat de mandat, si foarte probabil, a viitorului presedinte.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG