Linkuri accesibilitate

Numărul de susţinători financiari ai partidelor politice din Olanda, Germania etc. este de până la 7-9 % iar în Moldova de 0,03 %.


Un studiu privind finanţarea partidelor politice în alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010, care va fi făcut public curând, arată – cum s-au exprimat cei care l-au realizat – „o situaţie alarmantă” pentru sănătatea societăţii şi democratizarea autentică a acesteia. Cu alte cuvinte, dacă nu prea aduc fericirea, banii aduc sau pot să aducă nefericirea pentru cetăţeni printr-o guvernare, de fapt cumpărată în mare parte, decât clădită cu voturile cetăţenilor.
Vom discuta în această dimineaţă cu Sergiu Ostaf, directorul Centrului de Resurse pentru Drepturile Omului (CReDO), organizaţie care, alături de Centrul pentru Dezvoltarea Parteneriatelor, a realizat respectivul studiu
.

Interviul matinal la EL: cu Sergiu Ostaf (CReDO) despre un studiu alarmant pe tema vieții politice în Moldova



Europa Liberă: Aţi declarat anterior că publicarea, care încă urmează, cu vizibilă întârziere a rezultatelor acestui studiu fără precedent în R. Moldova, dar şi în regiune, s-ar explica între altele prin faptul că pentru societate constatările acestei cercetări ar fi „foarte sensibile”. Ce a urmat să afle atât de „sensibil” studiul?

Sergiu Ostaf:
„În primul rând, cercetarea demonstrează o supradepedenţă a partidelor politice de unele cercuri foarte înguste de persoane, vorbim în linii mari despre câteva zeci de persoane care, de facto, declară susţinerea financiară a partidelor politice. Aceasta poate fi demonstrat foarte simplu matematic.

Avem 700-800 de persoane care finanţează partidele politice, dintre care 20 % donează peste 80 % din toate finanţele, prin urmare am putea deduce că doar până la 10 persoane finanţează, în linii mari, partidele politice. Aceasta este o primă constatare care demonstrează că numărul de persoane care susţin financiar partidele politice în Republica Moldova sunt de zece mii de ori mai mic decât arată practica europeană, unde există până la 7-8 % de persoane care activ sprijină finanţarea partidelor politice.

În Moldova, acest procent este de 0,03 %. Este un număr foarte şi foarte mic. Asta ar trebui să ne îngrijoreze pentru că arată starea faptelor, starea susţinerii şi imaginii partidelor politice. De asemenea, avem o serie de constatări în ceea ce priveşte cheltuielile partidelor politice în campania electorală. Un număr mare de activităţi nu sunt reflectate în rapoartele care sunt prezentate de partidele politice, în special la capitolul de resurse umane, agitatori, persoane care muncesc din partea partidelor în teritoriu, nu toate materialele electorale le regăsim în rapoartele financiare - evenimentele publice, concertele. Acestea ar fi două-trei cele mai importante constatări.”

Europa Liberă: Una dintre constatări formulată de Dvs. care ar putea fi senzaţională, dacă n-ar fi ghicită de toată lumea: „Actualmente, partidele politice sunt puternic dependente financiar de un cerc îngust de donatori mari”. Asta ar însemna că ce i se propune electoratului să aleagă ar fi în mare parte o ofertă „cumpărată”, ca să spunem aşa, de un mic grup de oameni bogaţi?

Sergiu Ostaf:
„Într-adevăr este o observaţie foarte utilă şi la ţanc. Probabil că această realitate se cunoştea de mai mult timp, şi mai multe organizaţii şi persoane care cunosc domeniul au vociferat anume această constatare. Noi am reuşit să demonstrăm folosind doar datele oficiale pe care oricare ar putea să le regăsească pe pagina de internet a Comisiei Electorale Centrale, a Ministerului Justiţiei şi am demonstrat matematic această supradependenţă de anumite persoane. Mai mult ca atât, am văzut şi lista persoanelor care sunt cei mai importanţi contribuitori.

Aceasta demonstrează că industria electorală este una prin care se creează o anumită imagine a partidelor folosind sursele mass-media, alte resurse mediatice; şi atunci alegătorului i se formează anumite percepţii despre unele personaje publice, partide politice. Alegătorul este nevoit să aleagă între aceste percepţii publice care îi sunt create. Într-adevăr, mai puţin există această legătură autentică între electori şi partidele politice. Observaţia Dvs este corectă. ”

Europa Liberă: „Doar 0,03% din persoanele înscrise în listele electorale fac donaţii, iar peste 80% din finanţele declarate ale partidelor politice sunt donate de câteva zeci de persoane”… Cum stă în această privinţă Republica Moldova în raport cu alte state?

Sergiu Ostaf:
„Într-adevăr e important să comparăm lucrurile comparabile. Pe de altă parte ar trebui să vedem care sunt obiectivele, pentru că partidele politice sunt instituţii democratice importante. Fără partide politice transparente, capabile să demonstreze democraţia sa internă, este foarte greu să ne imaginăm o democraţie adevărată. Trebuie să avem şi un anumit obiectiv pentru dezvoltarea şi manifestarea partidelor politice.

În Moldova, la capitolul finanţare, partidele politice au extrem de multe carenţe. Eu aş spune că partidele politice sunt la început de cale pentru a demonstra că sunt partide politice responsabile şi transparente. Dacă comparăm numărul de susţinător financiari ai partidelor politice din Olanda, Germania, acolo avem până la 7-9 % din persoanele care sunt incluse în listele de votare care susţin financiar partidele politice. În Moldova cifra este 0.03 %, adică de zece mii de ori mai mic. Mai mult ca atât, numărul de donaţii medii şi mici în ţările dezvoltate cum ar fi aceeaşi Olandă, dar şi Cehia, prevalează şi este mult mai mare decât în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Care ar fi principala explicaţie a acestui decalaj despre cei care donează bănuţi şi cei care oferă milioanelor celor care râvnesc puterea?

Sergiu Ostaf:
„Se pare că există o situaţie în care partidele politice ca organizaţii nu sunt extrem de interesate să-şi dezvolte baza electorală de donatori. Fie că lor le este mult mai convenabil să lucreze cu cinci-şase finanţatori mari, astfel aservind aceste interese prin anumite oferte făcute ulterior aflându-se la guvernare şi doi, nu prea doresc să-şi dezvolte această bază de donatori pentru că aceasta înseamnă responsabilitate ulterioară în faţa acestor donatori. Aceasta ar impune partidele politice să devină mult mai deschise faţă de competiţiile interne, faţă de prestaţia pe care o au faţă de electorii-donatori.”

Europa Liberă: Să înţelegem, dle Ostaf, că acum ar fi mult mai convenabil să cumperi lista, pur şi simplu, în calitate de lider de partid sau de om bogat şi nu ai niciun fel de probleme sau angajamente?

Sergiu Ostaf:
„Absolut, aţi spus-o extrem de direct. Eu aş spune că este o bună parte din adevăr atunci când exponenţii sau conducerea partidelor politice preferă să-şi aranjeze o listă convenabilă, să determine în proporţie de 90 %, cu rare excepţii, lista persoanelor care fac donaţii în alegeri.”

Europa Liberă: O întrebare naivă: cum poate un partid, de exemplu, care-şi ascunde sau minte despre banii cheltuiţi în campanie electorală, să asigure, odată ajuns la guvernare, transparenţa acestei guvernări şi a modului în care sunt cheltuiţi banii publici?

Sergiu Ostaf:
„Aş vrea să fiu înţeles corect, este vorba de o constatare şi partidele politice la moment se află în această situaţie nu din cauza că cei de la conducere au făcut prea puţin pentru ca partidul să devină unul transparent şi mai responsabil. Situaţia se datorează şi anumitor condiţii istorice din trecut. Prin urmare, partidele politice au nevoie de o susţinere din partea statului prin anumite politici foarte inteligente pentru a transforma partidele politice în entităţi mult mai responsabile. Vorbim acum despre importanţa subvenţiilor de stat pentru performanţa partidelor politice.

Avem nevoie şi de plafonarea acestor donaţii individuale care la momentul actual sunt extrem de mari, cele mai mari în Europa şi în lume chiar aş spune. Un coleg din Georgia îmi spunea că la ei suma maximă a contribuţiilor individuale este de zece mii de ori mai mică decât în Moldova. La ei, o persoană poate contribui maxim cu 10 mii dolari. La noi este vorba de un milion şi jumătate. Sumele sunt absolut incomparabile.”

Europa Liberă: O altă întrebare la fel de naivă, dar pe care şi-o pune cu seninătate probabil fiecare alegător: omul care investeşte în campania electorală şi dezvoltarea pe această cale a unui partid cum îşi întoarce banii odată partidul ajuns la guvernare? Că doar nu cumperi cheia de la visteria statului de unde să ieşi cu gologanii restituiţi?

Sergiu Ostaf:
„Aici putem vorbi despre anumite ipoteze, presupuneri, trebuie să înţelegem că există anumite relaţii de clientelism. Dacă persoanele acestea au anumite interese economice, ulterior, prin anumite procese decizionale li se oferă anumite privilegii în sensul unei poziţii mai concurenţiale dacă nu monopolisitice chiar în activitatea economică pe care o desfăşoară.

Din păcate, nu am reuşit în acest studiu şi ar trebui să depunem eforturi pentru a demonstra această legătură între banii donaţi şi anumite preferinţe create ulterior. Aceasta ar fi ipoteză care urmează a fi probată în continuare. A doua ipoteză ar fi că în mai multe cazuri aceste persoane obţin o anumită protecţie din partea politicienilor pentru afacerile lor şi interesele pe care le au. Acestea ar fi două cele mai importante ipoteze despre ce se întâmplă cu creditul investit în susţinerea partidelor politice.”

Europa Liberă: Haideţi să avem şi o speranţă că multă lume finanţează partidele şi din put idealism, pentu binele ţării, cum s-ar spune. Dle Ostaf, vă mulţumim.
XS
SM
MD
LG