Faptul că trăim într-o societate dezagregată, debusolată, lipsită de o idee naţională în stare să apropie oamenii, se vede mai bine ca oricînd în preajma zilei de 9 mai. În spaţiul acesta ciudat-miraculos nu e clar, de la o vreme încoace, ce sărbătorim pe 9 mai. E Ziua Europei, e prăbuşirea fascismului şi reinstaurarea păcii sau e aceeaşi victorie în “Marele Război pentru Apărarea Patriei”? Sau sînt toate la un loc?
O metodă originală de a reconcilia părţile ireconciliabile a găsit primăria capitalei. Ea se întîlneşte pe rînd cu veteranii Armatei Sovietice şi cei ai Armatei Române. Le dă şi unora şi altora nişte bani, ascultă mai întîi critica democraţilor “românizatori”, apoi critica guvernanţilor “rusofili”.
În preajma zilei de 9 mai, veteranii nu numai că obţin cîteva sute de lei, ci şi devin nişte fiinţe sacrosancte, sînt ascultaţi cu pietate şi proslăviţi patetic. Două-trei zile ei sînt în lumina reflectoarelor, apoi dispar într-un con de umbră pentru un an ca să reapară, atîţea cîţi mai rămîn, în ajunul altui 9 mai.
O atitudine mai tranşantă, dar nu mai puţin derutantă, e acea a partidului de guvernămînt. Acesta nu are treabă cu veteranii Armatei Române. PCRM sărbătoreşte cu bucurie victoria Uniunii Sovietice. Faptul că Republica Moldova, pe care acum o guvernează, a devenit independentă prin desprinderea de URSS nu-i deranjează deloc. O fi R. Moldova o prelungire firească a Uniunii Sovietice? Poate că ar trebui să ne lămurim odată în ce măsură se revendică R. Moldova de la Uniunea Sovietică, pentru a nu mai alimenta haosul din capetele oamenilor.
Aşa sau altfel, 9 mai aici e o sărbătoare care scoate la iveală toată şubrezenia ideologiei statale, care combină aspiraţia pro-europeană cu nostalgia pentru URSS. Încotro merge R. Moldova? Ţinînd cont de felul în care ne comportăm în ziua de 9 mai, am impresia că ne îndreptăm spre nicăieri.
O metodă originală de a reconcilia părţile ireconciliabile a găsit primăria capitalei. Ea se întîlneşte pe rînd cu veteranii Armatei Sovietice şi cei ai Armatei Române. Le dă şi unora şi altora nişte bani, ascultă mai întîi critica democraţilor “românizatori”, apoi critica guvernanţilor “rusofili”.
În preajma zilei de 9 mai, veteranii nu numai că obţin cîteva sute de lei, ci şi devin nişte fiinţe sacrosancte, sînt ascultaţi cu pietate şi proslăviţi patetic. Două-trei zile ei sînt în lumina reflectoarelor, apoi dispar într-un con de umbră pentru un an ca să reapară, atîţea cîţi mai rămîn, în ajunul altui 9 mai.
O atitudine mai tranşantă, dar nu mai puţin derutantă, e acea a partidului de guvernămînt. Acesta nu are treabă cu veteranii Armatei Române. PCRM sărbătoreşte cu bucurie victoria Uniunii Sovietice. Faptul că Republica Moldova, pe care acum o guvernează, a devenit independentă prin desprinderea de URSS nu-i deranjează deloc. O fi R. Moldova o prelungire firească a Uniunii Sovietice? Poate că ar trebui să ne lămurim odată în ce măsură se revendică R. Moldova de la Uniunea Sovietică, pentru a nu mai alimenta haosul din capetele oamenilor.
Aşa sau altfel, 9 mai aici e o sărbătoare care scoate la iveală toată şubrezenia ideologiei statale, care combină aspiraţia pro-europeană cu nostalgia pentru URSS. Încotro merge R. Moldova? Ţinînd cont de felul în care ne comportăm în ziua de 9 mai, am impresia că ne îndreptăm spre nicăieri.
