Linkuri accesibilitate

Ziarul, cartea și iluzia accesibilității

De o bucată de vreme încoace, mai multe ziare româneşti însoţesc ediţia dintr-o anumită zi de o carte. Nu e singurul produs oferit în acest fel: se mai propun DVD-uri, CD-uri, albume.

Primul ziar care a avut iniţiativa a fost „Cotidianul”: majoritatea cărţilor de aici sunt din literatura universală, şi merită notat faptul că ziarul a publicat (a republicat, mai bine spus) Arhipelagul Gulag al lui Soljeniţin. Au urmat alte ziare, printre care „Adevărul”, axat pe reeditarea clasicilor români. De notat, în fine, că mari ziare occidentale au adoptat aceeaşi practică numai că acolo nu e obligatoriu să cumperi şi cartea.

O practică ce ridică mai multe probleme interesante. O primă întrebare ar fi: măreşte această combinaţie ziar-carte tirajul ziarului? Or, aici, lipsesc datele statistice. Devin cei care cumpără exemplarul respectiv cititori fideli ai ziarului? Şi aici, mister. Cum se explică, totuşi, succesul combinaţiei ziar-carte? În primul rînd, din raţiuni comerciale. Plătind un preţ modic, cititorul are impresia că a făcut o afacere profitabilă. În al doilea rînd, practica ziar-carte e, paradoxal, încă unul din semnele crizei lecturii.

Librăriile româneşti gem de cărţi, noutăţile apar într-un ritm ameţitor. Cărţile sunt însă scumpe, scumpe pentru studenţi, scumpe pentru cititorul obişnuit. Cartea ce însoţeşte ziarul dă iluzia accesibilităţii, îi permite celui cu venituri modeste să-şi alcătuiască o mică bibliotecă. Inutil să mai spunem că e vorba de ediţii banale, lipsite de cel mai mic aparat critic. Cititorul nu e pretenţios: el a adoptat, fără fasoane, ceea ce putem numi cultura de ziar.
XS
SM
MD
LG