Plan de reconciliere naţională şi integrare europeană

În toate cele patru compartimente ale planului, pe care experţii îl mai numesc „foaie de parcurs pentru reconciliere naţională şi integrare europeană” se cere implicarea unor misiuni internaţionale pentru monitorizare, investigare şi mediere.

La primul capitol – asigurarea funcţionării instituţiilor democratice – experţii propun în primul rând stoparea acţiunilor pe care le numesc „opresive şi de intimidare” a societăţii civile din partea structurilor de control şi investigarea de către o misiune internaţională, a „abuzurilor comise de trupele de ordine şi securitate din perioada 6-15 aprilie”.

Sergiu Ostaf, director al Centrului de resurse pentru drepturile omului, ne-a precizat că este vorba de o misiune internaţională separată de comisia guvernamentală creată recent în acest scop de Vladimir Voronin. "Dacă procuratura generală şi MAI vor fi singurele surse de informare, colectare şi de investigare a cazurilor de maltratare atunci probabil că rezultatul activităţii acestei comisii va fi unul sub nivelul aşteptărilor societăţii civile şi organismelor internaţionale, de aceea o misiune în sensul complex din partea organismelor internaţionale este vitală pentru a stabili adevărul asupra felului în care au fost trataţi manifestanţii în perioada postelectorală".

Într-un alt capitol, experţii cheamă la un dialog politic. L-am întrebat pe unul din semnatarii planului, Oazu Nantoi, director de programe la IPP, cât de reală este iniţierea unui asemenea dilog de vreme ce opoziţia şi puterea continuă să se acuze reciproc. „Când vorbim despre dialog trebuie să ţinem cont d efaptul că e vorba de trei actori: puterea, opoziţia, societatea civilă. Societatea civilă vine cu iniţiativa acestui dialog, dar primul pas ar trebui să-l facă puterea, pentru că ei sunt puternici, ei deţin puterea. Modelul de dialog propus de societatea civilă se propune ca rolul mai activ să îl joace un arbitru extern, e vorba de desemnarea vreunei persoane din partea Uniunii Europene – gestul este naiv, dar dacă nu îl faci nu poţi să te aştepţi la o reacţie”.

Aşa sau altfel, Oazu Nantoi nu se arată prea optimist în ce priveşte depăşirea crizei politice, spunând că vede doar scenarii „sumbre sau confruntarea care va duce la o febră politică de lungă durată şi degradarea situaţiei sau încercarea de depăşire a elementelor ce împiedică funcţionarea statului de drept şi împiedică dialogul. Nu sunt gata să spun care scenariu este mai probabil dar societatea civilă şi-a făcut datoria”.

Planul are şi un capitol referitor la criza economică. Se propune, între altele, crearea unui comitet anticriză, format din reprezentanţi ai puterii, partidelor politice şi societăţii civile, care să negocieze cu donatorii externi condiţiile de acordare a asistenţei economice externe. Potrivit altui semnatar al „foii de parcurs” economistul Veaceslav Ioniţă, împrumuturile din exterior ar fi cea mai importantă dintre soluţiile pentru criza economică dar şi cea mai dificilă de realizat.
„Nimeni nu-ţi va da banii în condiţiile în care ai un sistem incompetent de a lua decizii normale şi corupt. Noi doar scriem dar deja trebuie să depui un efort politic substanţial ca să accesezi în acest an cel puţin 300-400 milioane de euro pentru ca prin intermediul sistemului public sa injectezi banii în economie. Altă soluţie nu văd”.

Deocamdată, nici autorităţile, dar nici opoziţia nu au reacţionat la aceste propuneri ale societăţii civile.