Linkuri accesibilitate

Deunăzi, mergînd pe bulevardul Ştefan cel Mare, am văzut un măturător lehămetit. M-a mirat felul în care acesta aduna gunoiul. În făraş, apoi în sacoşă, ajungeau numai gunoaiele mai măricele, mai vizibile. Celelalte gunoaie, dimpreună cu moviliţele de praf, erau împrăştiate în jur cu mătura şi ca şi cum dispăreau.

Sărea în ochi faptul că măturătorul lucra de mîntuială, fără tragere de inimă. I se citea în priviri un soi de scîrbă cronică. Nu era munca pentru el un izvor de bucurie. Lehamitea măturătorului a fost remarcată şi de un domn şi o doamnă între două vîrste. “Vezi cum mătură? Da parali vre!” îi spuse, strîmbînd din nas, domnul însoţitoarei sale.

M-am întrebat imediat ce salariu o fi avînd măturătorii străzilor noastre. Nu cred să fie mai mare de 1000-1500 de lei. Şi, dacă stau să mă gîndesc mai bine, nu prea văd cum ar putea un om să măture străzile ca lumea pentru o asemenea remuneraţie. Măturătorii ar trebui să aibă salarii mult mai mari, din simplul motiv că munca lor e foarte importantă, mai importantă decît pare la prima vedere.

Altceva e că majorarea salariilor nu e nici pe de parte o garanţie că măturătorii autohtoni vor deveni harnici, responsabili, veseli. În spaţiul acesta miraculos-ciudat nu există deseori nici o legătură între remunerare şi efortul depus de salariat. Mentalitatea din zonă e aparte. Neglijenţa, umblatul după chilipiruri, dorinţa de a cîştiga fără muncă sînt aici în capul mesei. E foarte posibil deci ca măturătorul de pe bulevardul Ştefan cel Mare să lucreze de mîntuială şi cu un salariu de 10000 de lei.
XS
SM
MD
LG