Linkuri accesibilitate

Alegătorul electrizat


Trebuie să ne trezim, nu ai voie să stai acasă!

Mă întîlnesc deunăzi pe palier cu un vecin.
“Mergem la alegeri, domnu’ Iulian?” mă întrebă el, cercetîndu-mă cu privirea.
“Probabil…” am răspuns în doi peri.
“Ce înseamnă “probabil”?” bolovăni ochii vecinul. Vocea lui conţinea o notă distinctă de reproş. “Trebuie să votăm în mod obligatoriu, trebuie să ne alegem noi înşine conducătorii! Trebuie să ne trezim! Nu ai voie să stai acasă!”

“Nu am spus că vreau să stau acasă, ci că ezit deocamdată…” am încercat să mă îndreptăţesc.
“E cel puţin iresponsabil să eziţi în situaţia noastră!” a conchis vecinul, apoi vreo 10 minute mi-a vorbit, pe un ton ridicat, despre datoria sfîntă a cetăţeanului de a vota. Abia am scăpat de el.

În altă zi, mă întreabă un coleg de breaslă dacă merg la alegeri. I-am răspuns la fel ca şi vecinului că, probabil, voi merge, şi colegul de breaslă a înlemnit. “Eşti obligat să mergi! Dacă nu vei merge, votul tău va fi furat de partidul X! Iar salvarea ţării e partidul Z!” mi-a zis cu convingere colegul de breaslă, privindu-mă cu suspiciune.
“De ce crezi că anume partidul Z e salvarea ţării? De ce nu poate fi pe post de salvator partidul X? Şi ai o dovadă că partidul X îmi va fura votul?” l-am întrebat. Nu mi-a răspuns, ci doar mi-a spus că nu mă preocupă soarta ţării.

În sfîrşit, o rudă, cu simţul acut al responsabilităţii, mi-a declarat că, în cazul în care nu merg la alegeri, nu va mai discuta cu mine. Asta mi s-a părut prea de tot!

Ce vreau să zic? Fireşte că alegerile sînt importante şi că e bine să votăm. Însă cetăţeanul are dreptul să ezite pînă la 5 aprilie. Şi nu trebuie luat în colimator doar pentru faptul că şovăie. Unde mai pui că alegătorii ezitanţi s-ar putea să aibă mai mult discernămînt decît alegătorii electrizaţi-militanţi, care nu mai ştiu ce e îndoiala.

Pe aceeași temă

XS
SM
MD
LG