Linkuri accesibilitate

Semnatarul de astăzi al rubricii este Eugen Uruşciuc, editor-şef la agenţiile “DECA-press” şi “Monitor Media”

Luni

Ziua se anunţă a fi una depresivă. De vină este vremea mohorâtă. Mai toată luna martie a fost aşa. Ajung la serviciu deja obosit şi iritat de vremea londoneză, dar şi de drumurile hopuroase ale oraşului.
Difuzez primul buletin de ştiri la abonaţi mai târziu decât de obicei. Moldova iarăşi este codaşă într-un top ce vizează atractivitatea investitorilor străini realizat de o influentă revistă americană. Urmează şi celelalte patru buletine de ştiri, care conţin mai multe subiecte cu caracter electoral. Mă rog, suntem pe ultima sută de metri a parlamentarelor...

O anumită parte a presei umflă scandalul cu cei trei jurnalişti de la o agenţie pro-guvernamentală, care au fost agresaţi în timp ce realizau un reportaj la o acţiune publică, organizată de un partid. Nimeni nu este în drept să lovească jurnaliştii sau să le deterioreze camerele de filmat. Dar mă întreb de ce nu se face atâta „gălăgie informaţională” atunci când agenţii de securitate ale demnitarilor noştri bruschează şi îmbrâncesc jurnaliştii în timpul diferitor evenimente publice.

Vestea bună a zilei este că Vitalie Cazacu, colegul meu de la agenţie, a decis să se lase de fumat după două decenii de „pufăială”. Îi dau câteva sfaturi „de rezistenţă” pentru că şi eu, acum câţiva ani, am trecut prin această experienţă.

Marţi

Merg dimineaţă la serviciu şi mă gândesc că această zi va fi una neagră pentru unele partide, ştiind că la Chişinău vor fi mediatizate rezultatele Barometrului Opiniei Publice. Surprizele nu s-au lăsat aşteptate. Au urmat un şir de reacţii scandaloase din partea unor lideri politici.

Zilnic primesc prin poşta electronică zeci de mesaje. Citesc un comunicat al Mişcării „Acţiunea Europeană” în care este atacat ziarul „TIMPUL de dimineaţă”. De câteva zile această formaţiune şi ziarul respectiv polemizează inutil şi... moldoveneşte. Mă conving pentru a câta oară că cea mai mare năpastă la moldoveni este o campanie electorală.

Din criză de timp ratez şedinţa Consiliului Electoral de Circumscripţie, unde au fost examinate chestiuni interesante, inclusiv o contestaţie a unui concurent privind antrenarea elicopterelor de către partidul de guvernământ în calitate de agitatori electorali.

Mă sună o funcţionară de la Primăria Bălţi şi îmi face o invitaţie la întrevederea cu doamna prim-ministru. Vai, de câta deschidere dă dovadă primăria în campania electorală. De ce oare aceasta nu se întâmplă până şi după alegeri?

Miercuri

Dimineaţa merg la serviciu şi văd mai mulţi agenţi de circulaţie ca de obicei. Localnicii ştiu că asta ar însemna că în oraş urmează să sosească oameni importanţi. Mă grăbesc să transmit primul buletin de ştiri, care conţine şi subiectul că Vladimir Voronin şi-a anulat intenţia de a se întâlni miercuri cu liderul de la Tiraspol. Merg spre Primărie, la întâlnirea cu doamna prim ministru. Trec prin două „filtre”. Mai întâi un poliţist din primărie mă întreabă încotro merg, iar apoi un agent de securitate al premierului verifică dacă numele meu figurează în lista invitaţilor. Îmi dă undă verde – pot intra. Este o ordinară reuniune electorală a premierului cu şefii de direcţii a Primăriei Bălţi. După ce primarul Vasili Panciuk, degrevat din funcţie deoarece figurează în lista electorală a comuniştilor, a descris realizările, dar şi problemele „capitalei nordice”, ideea mesajului doamnei prim-ministru a fost uşor de digerat: „la Bălţi va fi bine dacă vom fi noi la guvernare şi în continuare”.

La prânz, cerul se face brusc plumburiu şi ninge abundent preţ de circa un sfert de oră. Se pare că e ultima răbufnire a babei Dochia...

Joi

Dimineaţa îl sărut pe obraz pe fiul meu, Leonard. Îi zic: „La mulţi ani, puişor”! A împlinit azi nouă luni. În toate aceste nouă luni trăim împreună cu soţia clipe extrem de fericite. L-am aşteptat pe unicul nostru copil vreme de douăzeci de ani şi iată că Dumnezeu ni l-a dat.

Pe străzile centrale ale oraşului văd un număr mare de poliţişti. Deja vu. Numai că azi la Bălţi sunt sosiţi şeful statului şi spicherul, care au venit să consemneze 65 de ani de la eliberarea oraşului de sub ocupaţia fascistă. Merg la memorialul gloriei ostăşeşti. Este frig. Soarele a intrat definitiv în nori. Câţiva AMN-işti, care se aflau în preajma memorialului, sunt intimidaţi de un grup de băieţi bine făcuţi, care răcnesc în rusă că „galbenii” le strică sărbătoarea. Şi asta se întâmplă în prezenţa poliţiştilor şi a SPP-iştilor preşedintelui şi spicherului.

Îl văd pe Voronin. Pare îmbătrânit, obosit şi abătut.

După eveniment, mă grăbesc spre oficiu. Ceremonia de la memorial mi-a dat peste cap tot programul. Sunt în criză de timp. În drum spre serviciu mă gândesc că vizitele demnitarilor la noi au devenit atât de frecvente în ultima vreme, încât ai impresia că s-a mutat capitala în Bălţi.

Vineri

Merg pe stradă şi mă „minunez” de realităţile electorale. Transportul public din proprietate privată promovează o singură formaţiune politică, cele mai mari reţele de magazine din oraş – acelaşi partid. Se vede de la o poştă cine „gospodăreşte” în oraş.

Merg la şedinţa Consiliului Municipal Bălţi. Aceasta începe cu scandal. Fracţiunea comunistă majoritară refuză să includă audierea declaraţiei candidatului independent Slava Perunov, care este şi editorul unui ziar liber de limbă rusă. Comuniştii s-au opus să audieze declaraţiile consilierului, care fusese ieri agresat în Palatul de cultură din localitate de către „băieţii partidului”, care nu i-a dat voie să intre la reuniunea electorală a şefului statului. Pe Slava nu l-au salvat nici legitimaţia de jurnalist, nici cea de consilier. Aleşii locali comunişti declară că incidentul este o dezinformare, chiar dacă liderul fracţiunii de opoziţie le arată tuturor fotografii realizate în timpul busculadei. Acum stau şi mă întreb de ce presa pro-guvernamentală nu „zumzăie” despre agresarea jurnaliştilor în campania electorală?

Seara mă grăbesc spre casă şi mă gândesc că mi s-a făcut dor de fiu. Leonard mă întâmpină întotdeauna zâmbind larg şi sincer. Şi acesta este cel mai frumos lucru care i se poate intampla unui parinte.
XS
SM
MD
LG