Linkuri accesibilitate

Primele luni ale oricarei presedintii nu spun in America mai mult decit ceea ce ar fi dorit ocupantul Biroului Oval sa faca daca realitatea ar fi ramas neschimbata. Numai ca realitatea evolueaza. Un presedinte care a pornit la drum cu date personale izolationiste si care respingea ideea de interventie externa si constructie statala, in exteriorul Americii a ajuns in timp un campion al interventionismului, incercind sa promoveze democratia si sa reconstruiasca state. L-am numit pe George W. Bush. Evenimentul care a antrenat schimbarea de 180 de grade: atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001.

Ce ar fi fost presedintia Bush daca America nu era atacata, pe propriul teritoriu, nu vom afla niciodata. Asa stau lucrurile acum si cu Barack Obama. Cunoastem sau cel putin putem intui datele de plecare, intentiile candidatului devenit presedinte. Dar nu stim inca ce situatii ii vor modela reactiile si contura optiunile de politica externa cu care va ramine in istorie.

Cu privire la Rusia stim ca administratia doreste sa reporneasca relatia, care se racise considerabil in timpul lui Bush. E dispusa sa stea de vorba si poate chiar sa negocieze concesii. Porneste de la premiza ca liderii rusi sint interlocutori rationali, minati de bune intentii, in limitele intereselor lor nationale. Se pare ca si in Rusia, retorica publica anti-americana a fost partial suspendata, lasata in asteptare. Remarci recente ale ministrului rus de externe, Sergei Lavrov arata insa ca, cel putin deocamdata, Rusia priveste Occidentul, in general si America, in special in cel mai bun caz cu suspiciune.

Exista intotdeauna riscul – si cei familiarizati cu sistemul il cunosc prea bine - ca bunavointa sa fie luata drept slabiciune, caz in care Rusia ar putea plusa in zone sensibile pentru a testa pina unde pot merge concesiile Americii. Intr-un recent articol publicat in cotidianul Washington Post, analista Anne Applebaum scrie, “Orice presedinte poate sa ceara repornirea relatiilor cu lumea, mai ales atunci cind inlocuieste un predecesor nepopular. Mai devreme sau mai tirziu insa, Barack Obama va trebui sa ia decizii dificile cu privire la regimurile care se opun Americii din ratiuni mai adinci decit faptul ca nu l-au placut pe George W. Bush. Daca Rusia continua sa ocupe Georgia, vom accepta? Daca Rusia foloseste politica energetica pentru a santaja Europa, vom face si acest joc?”.

Ceea ce analista americana spune in articol este ca, in relatii cu regimuri cum este cel de la Moscova, doar ideea unei “schimbari de macaz”, doar o retorica a schimbarii, mai ales cind este unilaterala, nu sint suficiente. Pentru ca, asa cum aminteste Applebaum, “America a schimbat presedintele. Rusia, nu”.

XS
SM
MD
LG