Linkuri accesibilitate

In anul 2005, în Statele Unite existau aproximativ 5000 de poziții de ziariști care se ocupau, în presa scrisă, de chestiuni culturale.

Ei erau critici, autori de relatări, reporteri care acopereau diversele evenimente culturale. Astăzi, estimează un ziarist care lucrează pentru site-ul artsjournal.com, datorită restrîngerilor bugetare, restructurării unor redacții sau desființării unor pagini de ziar, numărul ziariștilor ce se ocupă de cultură a scăzut la 2500. O scădere de 50%, în decurs de patru ani, reprezintă o pierdere disproporționată chiar pentru o industrie în declin.


Consecințele acestei pierderi de ziariști sînt vizibile. Majoritatea ziarelor continuă să acopere lumea artei folosind colaboratori externi și, în cazul filmelor și televiziunii, relatări ale serviciilor de presă, în încercarea de a suplimenta personalul încă existent. Cîteva din aceste ziare – se scrie într-o analiză a evoluțiilor presei culturale --, între care Los Angeles Times, au introdus bloguri pe site-urile lor internet, pentru a acoperi știrile culturale pe măsura apariției lor.

Ingrijorătoare, se spune, este tendința de a renunța la criticile profesioniste, în favoarea unei vorbării despre diverse celebrități, capabile să atragă cititorii tineri. Cultul celebrităților, spune un cunoscut critic de film american, este un virus pe cale de a distruge cultura vie, iar ziarele se expun voluntar la acest virus. Rezultatul este apariția unor găuri de informație culturală și multe evenimente remarcabile despre care nu se mai vorbește. Dispariția ziariștilor de investigație culturală face imposibilă, concomitent, acoperirea unor teme de mare interes pentru societate în ansamblul ei.
De-a lungul existenței ei, presa culturală a avut, în mod tradițional, o varietate de funcții. Ea a pus în evidență artele și rolul pe care îl joacă într-o comunitate, a furnizat un ghid pentru consumatori, recenzînd expoziții individuale, producții și spectacole, a educat cititorii prin analiza curentelor și tendințelor într-un context istoric și social.

In era societății post-ziarelor multe dintre aceste funcții nu mai sînt acoperite, iar interesul comunității pentru cultură a intrat în declin. Cronicile și analizele culturale tind să intre pe site-uri web nișă. Unul din foștii ziariști culturali de la Miami Herald dădea ca exemplu rolul criticii muzicale, spunînd între altele că în orașele lipsite acum de un critic permanent la un mare ziar, mediocritatea tinde să devină regulă.
Viitorul pare să fie totuși al acestor site-uri web mai mult sau mai puțin de nișă. Intre ele, unele au un succes relativ mare, așa cum este nytheatre.com, care anul trecut a avut 3,4 milioane de vizitatori. Mare parte a lor au căutat adresele teatrelor sau au verificat ora de începere a spectacolelor, dar ar exista și un nucleu de cîteva sute de mii care citesc constant criticile și apreciază informația despre practic toate evenimentele teatrale din oraș. Cu un statut non-profit inițiatorul site-ului se bucură de sprijinul unor surse financiare guvernamentale și folosește contribuțiile unor colaboratori externi voluntari.

Internetul are, pe de altă parte, limitele lui. Dacă ziarele, în epoca lor de glorie erau citite de, practic, fiecare membru al unei comunități, site-urile internet tind să fie focalizate pe anumite domenii, iar informația culturală mult mai puțin absorbită de cititorul de rînd. Spre ce fel de societate informatică se îndreaptă cultura și critica culturală o va arăta viitorul. Deocamdată, odată cu declinul criticilor de artă în presă toată lumea migrează silit spre internet.
XS
SM
MD
LG