Cu un Crin … ar fi de dorit sa se faca in sfirsit primavara. Este noul lider liberal, Crin Antonescu un Barack Obama in devenire. Motivul pentru care imi place sa cred ca da e unul care poate la prima vederea parea straniu. Din 1989 incoace “acopar” jurnalistic politica romaneasca si pentru prima data ajunge intr-o pozitie proeminenta o persoana pe care … nu o cunosc.
In ultimii 20 de ani ne-am obisnuit ca unele si aceleasi persoane sa se perinde previzibil la putere, in Romania, fara sa permita dezvoltarea unor talente politice tinere autentice, in jurul lor. Fie ca au fost Iliescu, Basescu, Nastase, Melescanu, Tariceanu, Stolojan, Stoica, Geoana si asa mai departe aceste eterne combinatii au dus la un spatiu politic sufocat si sufocant.
Intr-un fel, asa s-a intimplat si in America . Cel mai mare avantaj al lui Barack Obama – in afara inteligentei, talentului oratoric, carismei – a fost faptul ca nimeni nu stia mai nimic despre el, intr-o perioada in care politicienii consacrati isi epuizasera capitalul de incredere. Fireste ca lucrurile nu au stat intr-atit de simplu pentru Obama si nu vor sta simplu nici pentru Crin Antonescu. Faptul ca noul lider liberal se auto-defineste ca fiind neviciat de sistem si cu aceasi respiratie aplauda pe citiva dintre cei care au transformat traditia liberala intr-un oportunism ieftin, vindut electoratului drept “pragmatism” poate sa puna pe ginduri.
Toata lumea stie insa ca fara un Patriciu sau Catarama si altii ca ei nu se pot cistiga alegeri in Romania. Dar sprijinul mogulilor e doar necesar nu si suficient pentre ca domnul Antonescu sa-l poata invinge pe Traian Basescu. Noul lider liberal are nevoie sa contureze o identitate cu care sa se identifice mai ales cei care acum dispretuiesc politica si mai ales cei tineri. Asa a cistigat Obama, pe seama votantilor pe care i-a atras in sistem.
Exista o intreaga generatie in Romania, oameni sub 30 de ani, care este nereprezentata in politica, la virf. In ultima saptamina am putea-o denumi in lipsa de ceva mai bun, generatia Elena Basescu. Domnisoara Basescu este o alta persoana pe care nu o cunosc. As fi preferat ca altcineva sa poarte stafeta generatiei ei. Pledoaria ar fi devenit mai simpla. Indiferent ce credem insa despre fiica presedintelui si capacitatea ei de a reprezenta Romania in Parlamentul European ar fi regretabil ca recenta controversa sa duca la concluzia ca un politician merita propulsat doar daca a acumulat suficienta experienta in sistem. In Romania, experienta in sistem este un balast, nu un avantaj.
Ar fi de dorit ca cei cu experienta in sistem - fie ca-i consideram pozitivi sau negativi - sa se dea la o parte si sa faca loc unei noi generatii. Nu pledez pentru Elena Basescu si nici impotriva ei. Ii doresc sa adune semnaturi pentru candidatura si sa se supuna votului popular. Dar nici nu pot ajunge sa desconsider un tinar de douazeci si ceva de ani pentru ca petrece in discoteci sau pentru ca este fotomodel. Exista o perspectiva de generatie tinara, care va modela – ne place sau nu - viitorul tarii timp mai indelungat decit actualii critici.
Probabil ca tinerii care vor ajunge in cele din urma sa ne conduca nu se ridica acum la inaltimea standardelor unora. As fi ingrijorat daca ar face-o. Fara indoiala ca exista tineri mai pregatiti decit Elena Basescu sa intre in Parlamentul European. Dar multi dintre ei nu vor sa o faca tocmai pentru ca lideri de opinie, fie politicieni, fie societate civila ii pun cu autoritate didactica in “banca lor”. Ei sint lasati sa astepte pina cind vor fi acumulat experienta de sistem a unui Geoana sau unui Gusa sau unui Ponta sau unei Udrea sau unui Videanu. Consecintele le stim.
In Romania exista un conflict mocnit intre generatii, care este mai acut decit diferentele vagi de ideologie intre cei care se pretind liberali, social-democrati sau conservatori. Asta a sesizat Obama in America. Si asa a cistigat. Si fel poate cistiga si Crin Antonescu. Cei care-l pot duce la Cotroceni nu sint din generatia tatalui Basescu, ci a fiicei …
In ultimii 20 de ani ne-am obisnuit ca unele si aceleasi persoane sa se perinde previzibil la putere, in Romania, fara sa permita dezvoltarea unor talente politice tinere autentice, in jurul lor. Fie ca au fost Iliescu, Basescu, Nastase, Melescanu, Tariceanu, Stolojan, Stoica, Geoana si asa mai departe aceste eterne combinatii au dus la un spatiu politic sufocat si sufocant.
Intr-un fel, asa s-a intimplat si in America . Cel mai mare avantaj al lui Barack Obama – in afara inteligentei, talentului oratoric, carismei – a fost faptul ca nimeni nu stia mai nimic despre el, intr-o perioada in care politicienii consacrati isi epuizasera capitalul de incredere. Fireste ca lucrurile nu au stat intr-atit de simplu pentru Obama si nu vor sta simplu nici pentru Crin Antonescu. Faptul ca noul lider liberal se auto-defineste ca fiind neviciat de sistem si cu aceasi respiratie aplauda pe citiva dintre cei care au transformat traditia liberala intr-un oportunism ieftin, vindut electoratului drept “pragmatism” poate sa puna pe ginduri.
Toata lumea stie insa ca fara un Patriciu sau Catarama si altii ca ei nu se pot cistiga alegeri in Romania. Dar sprijinul mogulilor e doar necesar nu si suficient pentre ca domnul Antonescu sa-l poata invinge pe Traian Basescu. Noul lider liberal are nevoie sa contureze o identitate cu care sa se identifice mai ales cei care acum dispretuiesc politica si mai ales cei tineri. Asa a cistigat Obama, pe seama votantilor pe care i-a atras in sistem.
Exista o intreaga generatie in Romania, oameni sub 30 de ani, care este nereprezentata in politica, la virf. In ultima saptamina am putea-o denumi in lipsa de ceva mai bun, generatia Elena Basescu. Domnisoara Basescu este o alta persoana pe care nu o cunosc. As fi preferat ca altcineva sa poarte stafeta generatiei ei. Pledoaria ar fi devenit mai simpla. Indiferent ce credem insa despre fiica presedintelui si capacitatea ei de a reprezenta Romania in Parlamentul European ar fi regretabil ca recenta controversa sa duca la concluzia ca un politician merita propulsat doar daca a acumulat suficienta experienta in sistem. In Romania, experienta in sistem este un balast, nu un avantaj.
Ar fi de dorit ca cei cu experienta in sistem - fie ca-i consideram pozitivi sau negativi - sa se dea la o parte si sa faca loc unei noi generatii. Nu pledez pentru Elena Basescu si nici impotriva ei. Ii doresc sa adune semnaturi pentru candidatura si sa se supuna votului popular. Dar nici nu pot ajunge sa desconsider un tinar de douazeci si ceva de ani pentru ca petrece in discoteci sau pentru ca este fotomodel. Exista o perspectiva de generatie tinara, care va modela – ne place sau nu - viitorul tarii timp mai indelungat decit actualii critici.
Probabil ca tinerii care vor ajunge in cele din urma sa ne conduca nu se ridica acum la inaltimea standardelor unora. As fi ingrijorat daca ar face-o. Fara indoiala ca exista tineri mai pregatiti decit Elena Basescu sa intre in Parlamentul European. Dar multi dintre ei nu vor sa o faca tocmai pentru ca lideri de opinie, fie politicieni, fie societate civila ii pun cu autoritate didactica in “banca lor”. Ei sint lasati sa astepte pina cind vor fi acumulat experienta de sistem a unui Geoana sau unui Gusa sau unui Ponta sau unei Udrea sau unui Videanu. Consecintele le stim.
In Romania exista un conflict mocnit intre generatii, care este mai acut decit diferentele vagi de ideologie intre cei care se pretind liberali, social-democrati sau conservatori. Asta a sesizat Obama in America. Si asa a cistigat. Si fel poate cistiga si Crin Antonescu. Cei care-l pot duce la Cotroceni nu sint din generatia tatalui Basescu, ci a fiicei …
