Linkuri accesibilitate

Jurnal de corespondent: Vicisitudinile vieții de profesor


Despre condiția precară a profesorului...

Ca să vorbim despre necazurile şi despre vicisitudinile vieţii de profesor ne-ar trebui un număr incomensurabil de emisiuni. Profesorii sunt victimele reformelor, haotice şi contradictorii, sunt victimele navetei, defăşurată de regulă în condiţii inumane, sunt victimele scăderii vertiginoase a nivelului procesului de invăţămînt, sunt, nu în ultimul rînd, victimele unei salarizări meschine şi umilitoare.

Dar, pe cît de precară e condiţia profesorului, pe atît de sus situate sunt, pe hîrtie cel puţin, exigenţele care îl privesc. Mai multe minţi luminate au imaginat recent un nou sistem prin care să se realizeze evaluarea profesorului şi, în funcţie de aceasta, să se poată negocia salariul. Un demon ne şopteşte la ureche că aici e vorba şi de un mijloc de a evita sau de a amîna sine die majorările salariale promise. Dar să revenim şi să rezumăm, Operaţie deloc uşoară, într-atît sistemul este de complicat. Aşadar, în funcţie de calificativul stabilit (Suficient, Bine, Foarte Bine) profesorii îşi vor putea negocia salariile. Dar pînă aici, drumul e foarte lung şi plin de capcane: autoevaluarea, evaluarea colegilor, a directorului şi a Consiliului de Administraţie al Şcolii, din care fac parte părinţi, profesori, elevi şi reprezentanţi ai comunităţilor locale. Cu această ocazie are loc şi un interviu.

Nu intru în detaliile sistemului de punctaj, extrem de complicat. Menţionez doar că, printre altele, profesorii ar trebui să-şi adapteze limbajul la mediul de provenienţă şi la nivelul cunoştinţelor elevului. El va fi notat, atenţie, şi dacă respectă prevederile legii privind drepturile copilului şi ale omului. În fine, last but not least, el va primi încă 20 de puncte dacă îşi notează corect elevii şi dacă aceştia sunt nemulţumiţi de notele primite.

Toate acestea nu vor face, după părerea noastră, decît să sporească confuzia deja existentă. Vor interveni factori subiectivi, amiciţii şi inimiciţii personale, sechele ale unor vechi conflicte, ca să nu mai vorbim de subiectivitatea firească a elevului, dornic, bineînţeles, să obţină note cît mai mari. Bună parte din cele spuse mai înainte ne aminteşte de şedinţele de partid de odinioară, cînd se făcea analiza cadrelor. Şi cînd te gîndeşti ce simple erau lucrurile odinioară: un bun profesor era cel care reuşea să transmită elevilor, clar şi eficient, cunoştinţele din programă. Dar, o vedem la fiecare pas, nimic din ceea ce este simplu nu ne mai mulţumeşte.
XS
SM
MD
LG