Săptămîna trecută Republica Federală Germania a fost zguduită de o tragedie declanşată de un tînăr în vîrstă de 17 ani. Într-o acţiune bine gîndită, tînărul înarmat s-a deplasat într-o şcoală din Winnenden, un orăşel din landul federal Baden Württemberg, unde a împuşcat 9 elevi şi 3 profesori. După ce a apărut poliţia, el a reuşit să fugă cu o maşină. În cursul altercaţiei cu forţele de ordine au mai fost împuşcate alte 3 persoane, iar tînărul s-a sinucis. În total şi-au pierdut viaţa 16 persoane, 15 victime şi făptaşul.
Incidentul, bineînţeles, s-a bucurat de o largă mediatizare. Imediat au sosit la faţa locului echipe ale televiziunilor, zeci de ziarişti s-au deplasat în orăşelul amintit, iar cu toţii au început să relateze despre ceea ce se-ntîmplă acolo. Relatările transmise respectiv publicate cuprindeau cronologia întîmplărilor, dar unii ziarişti mai zeloşi nu s-au mulţumit cu atîta. Pentru a captiva atenţia publicului şi pentru a satisface goana după senzaţional, mai ales presa de bulevard şi anumite televiziuni particulare au încercat să hiperbolizeze faptele şi să le prezinte în stilul filmelor de acţiune. Fără să ţină cont de starea psihică a elevilor şi profesorilor şocaţi, a părinţilor îndoliaţi şi a locuitorilor orăşelului, unii ziarişti au încercat pur şi simplu să smulgă acestor oameni nişte declaraţii pe care apoi le-au plasat în relatări şi comentarii cu scopul de a emoţiona şi impresiona publicul. Metodele acestui jurnalism sunt detestabile şi în contradicţie cu deontologia ziaristului care se respectă şi care-şi respectă meseria.
Nu e prima dată că o tragedie este exploatată pentru a satisface goana după senzaţional. Nu e nici prima dată că, după consumarea unei drame, aceasta să fie transformată într-o poveste care produce emoţii puternice. În ultimii ani, discuţiile critice privind metodele unor jurnalişti, incompatibile cu meseria pe care o practică, au fost declanşate de incidente similare. Rezultatul a fost zero. Presa serioasă şi-a văzut de treabă, iar mercenarii senzaţiilor tari au apăsat pe ambreiaj, accelerînd maşina şi trecînd peste tot ce mişcă-n front. Au lăsat iarăşi în urmă oameni care deveniseră victime ale goanei după senzaţional şi o armată de curioşi care aşteaptă cu gura căscată să se-ntîmple o nouă nenorocire. Un dezastru care poate fi consumat în faţa ecranelor TV - împreună cu o sticlă de bere.
Incidentul, bineînţeles, s-a bucurat de o largă mediatizare. Imediat au sosit la faţa locului echipe ale televiziunilor, zeci de ziarişti s-au deplasat în orăşelul amintit, iar cu toţii au început să relateze despre ceea ce se-ntîmplă acolo. Relatările transmise respectiv publicate cuprindeau cronologia întîmplărilor, dar unii ziarişti mai zeloşi nu s-au mulţumit cu atîta. Pentru a captiva atenţia publicului şi pentru a satisface goana după senzaţional, mai ales presa de bulevard şi anumite televiziuni particulare au încercat să hiperbolizeze faptele şi să le prezinte în stilul filmelor de acţiune. Fără să ţină cont de starea psihică a elevilor şi profesorilor şocaţi, a părinţilor îndoliaţi şi a locuitorilor orăşelului, unii ziarişti au încercat pur şi simplu să smulgă acestor oameni nişte declaraţii pe care apoi le-au plasat în relatări şi comentarii cu scopul de a emoţiona şi impresiona publicul. Metodele acestui jurnalism sunt detestabile şi în contradicţie cu deontologia ziaristului care se respectă şi care-şi respectă meseria.
Nu e prima dată că o tragedie este exploatată pentru a satisface goana după senzaţional. Nu e nici prima dată că, după consumarea unei drame, aceasta să fie transformată într-o poveste care produce emoţii puternice. În ultimii ani, discuţiile critice privind metodele unor jurnalişti, incompatibile cu meseria pe care o practică, au fost declanşate de incidente similare. Rezultatul a fost zero. Presa serioasă şi-a văzut de treabă, iar mercenarii senzaţiilor tari au apăsat pe ambreiaj, accelerînd maşina şi trecînd peste tot ce mişcă-n front. Au lăsat iarăşi în urmă oameni care deveniseră victime ale goanei după senzaţional şi o armată de curioşi care aşteaptă cu gura căscată să se-ntîmple o nouă nenorocire. Un dezastru care poate fi consumat în faţa ecranelor TV - împreună cu o sticlă de bere.
