Linkuri accesibilitate

Satul aflat pe şoseau dintre Soroca şi Otaci nu dispune de secţie de votare. După cum nu mai are nici primărie, nici şcoală.

În satul Grigoreuca sunt vreo 70 de case aciuate de-a lungul şoselei, care leagă oraşul Soroca de Otaci. La prima vedere pare o localitate ca multe altele, deşi cîţiva săteni ne avertizează că vom găsi cu mare dificultate interlocutori, întrucît satul lor a rămas aproape pustiu.

„ Mulţi săteni au plecat la „zarabotcă” în Moscova, Sankt Peterburg, pentru că nu sunt locuri de muncă. Nu avem cu cine să beam un pahar de vin, să ne sfătuim. Ne rezolvăm problemele singuri. Am încercat să cerem primarului să facă barem o staţie auto pentru bătrînii care au mai rămas în sat, dar el a zis că ne face aşa cum am votat. Ne-a dat de înţeles că rămînem fără staţie, pentru că nu l-am ales pe actualul primar.”

În stradă discut cu o femeie trecută de 70 de ani, care se numeşte Zinaida Popescu. Ea venea de la pădure, pe o căruţă încărcată cu lemne de foc. Mătuşa mi-a oferit un loc în căruţă ca să povestească cum s-a obişnuit cu singurătatea, de cînd vecinii ei au plecat să îşi cîştige bucata de pîine în străinătate: „ Mă descurc, că mă trezesc la ora 4 şi am orătănii în gospodărie. Nu suferim de foame. „

De la mătuşa Ileana aflu că în ultima vreme la Grigoreuca vin tot mai mulţi oaspeţi din capitală, care le dau sătenilor întîlnire la oficiul poştal. Satul nu are casă de cultură, şcoală şi nici primărie. Ca să perfecteze vreun act, se plînge mătuşa Ileana, e nevoită să facă 3 km. pînă în localitatea învecinată Bădiceni, unde se află administraţia locală. Acolo va merge şi pe 5 aprilie ca să voteze: „Da cum să nu mă intereseze politica?! Că de votul meu depinde viitorul ţării. Eu multe partide nu cunosc. Îi ştiu pe comunişti încă din tinereţe şi pe ei i-am votat. Anul acesta nu ştiu cui voi da votul, dar mă gîndesc că avem lumină, grîu am cumpărat ieftin, pensia o primesc la vreme.”

La o poartă remarc cîţiva oameni, care descarcă dintr-o căruţă o sarcină de lemne. Unul dintre bărbaţi, care se numeşte Ion Grigorev, spune că a venit din Transnistria în ospeţie la fratele său: „şi acolo nu este de lucru, dar satul în care locuiesc, din raionul Rîbniţa nu e pustiu ca Grigoreuca. Acolo sunt oameni, că s-a păstrat colhozul.”

Mihai zice că nu cunoaşte mare lucru despre alegerile din 5 aprilie, întrucît în Transnistria nu se face propagandă electorală pentru alegerile parlamentare din Moldova: „Ce avem din alegerile astea? Nimic nu ne oferă!”

Chiar dacă la Grigoreuca concurenţii electorali pot obţine doar cîteva zeci de voturi, ne spune Lucia, o femeie de 32 de ani, politicienii ar face risipă de afişe şi fluturaşi electorali lăsaţi în porţile unor gospodării părăsite: „La noi vin fel de fel de politicieni, mai ales comuniştii şi ne lasă ziare. Mai bine ar spune: Na 100 de dolari şi noi i-am vota. Dar dacă nu ne dau nimic, nici noi nu avem interesul să mergem la alegeri. Pe de altă parte, trebuie să facem 3 km. pînă la Bădiceni şi apoi acolo lumea să ne discute în ce am venit îmbrăcaţi. Lumea vorbeşte aiurea...”

Totuşi, sătenii recunosc că au rămas în afara reformelor, pentru că în loc să caute soluţii şi să lanseze idei, s-au lăsat în grija politicienilor de la care au aşteptat para mălăiaţă.
XS
SM
MD
LG