Linkuri accesibilitate

Familii de moldoveni își iau copiii de la orfelinat acasă. Reportaj la Cernoleuca, raionul Dondușeni

Pînă în anul 2012, autorităţile de la Chişinău s-au angajat să reducă în jumatate numărul copiilor din şcolile internat, dînd prioritate familiilor naturale şi celor ce vor să adopte copii. Este vorba de o reforma lansată încă în anul 2006 şi care a început să dea primele roade.

Unele familii, care altădată şi-au dus copiii la orfelinat, din diverse motive, acum îi iau acasă. Colega noastră, Valeria Viţu a fost tocmai la Cernoleuca, în raionul Donduşeni la o asemenea familie care deja de un an îşi creşte cei trei fii acasă.

"Îmi lipsea mama şi tatăl. Nu îmi era foarte bine. Nu este ca acasă".
Valeria Gheorghe sau Ghiţă cum preferă să-l numească în familie este cel mai mare băiat în casă. Are 11 ani. A ajuns la şcoala internat, împreună cu cei doi fraţi mai mici, după ce i-a părăsit mama iar tatăl nu mai putea să se descurce de unul singur. De sărbători îşi dorea cel mai mult să-şi vadă mama dar... nu venea. "Veneau alte mame la copii şi mă gândeam ce nu vine şi mama mea. Educatorii nu sunt ca mama, mama ne strângea în braţe. Educatorii sunt mai severi, ei stau deoparte şi mai vorbesc...sunt mai strogo cum s-ar spune".

"Acasă e cu mult mai bine", spune Ghiţă şi asta pentru că "Ne sculăm la ce oră vroiam, ne uitam la televizor, ne mai ducem pe la prieteni dar acolo stăteam doar la casa de copii".
Şi mezinul familiei, Dumitru cu greu îşi alina dorul de mamă în timp ce se afla la şcoala internat. Acum, viaţa e cu totul altfel, avându-i alături pe cei doi părinţi. "Vroiam să vorbesc cu ea, să dorm lângă ea... când ne mai aduceau cadouri era bine... baietii ne obijduiau, invatatorii ne spuneau pe porecla..."

Pentru că nu aveau bani şi nici un ajutor din partea nimănui, Elena, mama celor trei copii a decis să-i părăsească. A fost plecată timp de doi ani după care a revenit. Acum regretă că şi-a lăsat copii la şcoala internat. Ea însăşi, ne spune, a crescut la orfelinat. "Am hotărât să îi luăm acasă. I-am spus - Ionel mai bine ar fi să îi luăm acasă. Alţi educatori le spunea cuvinte rele despre mama. Am avut şi coflicte cu una din educatoarele de la casa de copii. Între mamă şi tată este mai uşor de crescut ca printre străini".


Cel care le mai făcea vizite uneori copiilor la orfelinat era tatăl Ion. "Când se jeluie la un părinte e altfel. Când eşti singur e mai trist. Cu copii împreună e altfel mai vesel, ai cu cine mai schimba o vorbă, cu femeia, trăim bine".

De aproape un an familia Ojovan s-a reîntregit. Pentru a mai aduna nişte bani şi a-i asigura pe copii, soţii Ion şi Elena muncesc “cu ziua” pe la alţi săteni iar acasă „gospodari” rămân copii. "Mai lucrăm în grădină, mai mergem cu tatăl pe la piaţă, mai vindem chipăruşi, mai bine este acasă decât acolo", îmi spune mezinul familiei, Dumitru.

Cel care s-a implicat în soluţionarea cazului familiei Ojovan a fost asistentul social, Vasile Vrâncean care şi acum le oferă ajutorul de care au nevoie. "Au venit şi au scris cerere la consiliul sătesc că vor să-i întoarcă copii acasă. Este primul caz în sat când copii sunt reîntorşi în familia biologică. Încrederea cea mai mare... merg la asistenţa socială şi pun cuvânt să le dea un ajutor să meargă familia înainte".

Deocamdată nu există statistici oficiale privind numărul familiilor care şi-au luat copii din orfelinat, preferând să-i crească acasă.
Potrivit datelor oferite de UNICEF, în anul 2006, în şcolile-internat se aflau în jur de 11 mii 500 de copii iar în noiembrie 2008 – 8.800. Numărul copiilor plasaţi în familii adoptive s-a dublat practic de la 139 în decembrie 2007 la 297 în decembrie 2008.
XS
SM
MD
LG