In China, secretarul de stat Hillary Clinton a lasat sa se inteleaga ca in locul unor discutii sterile despre drepturile omului, cu finalitati previzibile exista alte probleme care pot fi tratate in raporturile bilaterale, cu mai mare eficacitate. Criticii au replicat imediat ca doamna Clinton pune drepturile omului intr-un plan secundar.
Recent in Turcia, perceptia a fost intarita atunci cind secretarul de stat a parut sa evite diplomatic orice aluzie ca regimul premierului Erdogan a restrins dreptul la libera exprimare, asa cum arata de altfel raportul departamentului pe care Hillary Clinton il conduce. La fel s-a intimplat si in Egipt. Alte chestiuni par a avea prioritate.
Aceasi abordare risca sa se extinda si-n relatia cu Rusia. Ca si in deschiderile facute catre Siria, Iran sau care ar putea fi facute in raporturile cu talibani moderati afgani. Ce spun toate astea despre orientarea politica a noii administratii americane? Intr-un recent interviu, presedintele Obama arata ca problemele lumii sint multiple si ca Statele Unite nu pot trai cu falsa iluzie ca le vor rezolva pe toate. Dar asta nu justifica — continua presedintele - inactiunea sau cinismul. Fapt este ca politica idealista a administratiei Bush si-a dovedit limitele.
Cum definim insa noul realism, pentru ca el sa nu alunece catre indiferenta? Indiciile arata ca administratia Obama nu-si propune sa urmareasca vreo linie unificatoare, care sa se poate articula intr-o doctrina. Ea priveste catre realitatile lumii si incearca sa gaseasca solutii fara a fi tentata insa sa identifice un numitor comun, cum a fost de exemplu campania lui Bush pentru democratizare in lume. Era o vreme cind politica externa Americana era criticata in unele cercuri, pentru ca una pretindea si alta facea. Promova in teorie democratia in lume, dar—pe de alta parte—cultiva ca aliati regimuri autoritare sau dictatoriale. Asta a lasat un gust amar in tari arabe, de exemplu.
Acum cel putin pozitia pare mai sincera. Statele Unite sint confruntate cu provocari strategice majore, angajate in doua razboaie si testate de o criza economica de proportii. Incearca sa rezolve aceste probleme, bizuindu-se in principal pe dialog, diplomatie si aliante. Dar daca senzatia de ipocrizie din trecut a creat resentimente ramine de vazut cum vor fi privite, acum, noua sinceritate si noul pragmatism. Pentru ca Statele Unite sint in lume, nu doar o tara, dar si un simbol.
Recent in Turcia, perceptia a fost intarita atunci cind secretarul de stat a parut sa evite diplomatic orice aluzie ca regimul premierului Erdogan a restrins dreptul la libera exprimare, asa cum arata de altfel raportul departamentului pe care Hillary Clinton il conduce. La fel s-a intimplat si in Egipt. Alte chestiuni par a avea prioritate.
Aceasi abordare risca sa se extinda si-n relatia cu Rusia. Ca si in deschiderile facute catre Siria, Iran sau care ar putea fi facute in raporturile cu talibani moderati afgani. Ce spun toate astea despre orientarea politica a noii administratii americane? Intr-un recent interviu, presedintele Obama arata ca problemele lumii sint multiple si ca Statele Unite nu pot trai cu falsa iluzie ca le vor rezolva pe toate. Dar asta nu justifica — continua presedintele - inactiunea sau cinismul. Fapt este ca politica idealista a administratiei Bush si-a dovedit limitele.
Cum definim insa noul realism, pentru ca el sa nu alunece catre indiferenta? Indiciile arata ca administratia Obama nu-si propune sa urmareasca vreo linie unificatoare, care sa se poate articula intr-o doctrina. Ea priveste catre realitatile lumii si incearca sa gaseasca solutii fara a fi tentata insa sa identifice un numitor comun, cum a fost de exemplu campania lui Bush pentru democratizare in lume. Era o vreme cind politica externa Americana era criticata in unele cercuri, pentru ca una pretindea si alta facea. Promova in teorie democratia in lume, dar—pe de alta parte—cultiva ca aliati regimuri autoritare sau dictatoriale. Asta a lasat un gust amar in tari arabe, de exemplu.
Acum cel putin pozitia pare mai sincera. Statele Unite sint confruntate cu provocari strategice majore, angajate in doua razboaie si testate de o criza economica de proportii. Incearca sa rezolve aceste probleme, bizuindu-se in principal pe dialog, diplomatie si aliante. Dar daca senzatia de ipocrizie din trecut a creat resentimente ramine de vazut cum vor fi privite, acum, noua sinceritate si noul pragmatism. Pentru ca Statele Unite sint in lume, nu doar o tara, dar si un simbol.
