Scopurile strategice le cunoastem de mult: Obiectivul minim este mentinerea controlului rusesc in stinga Nistrului prin armata rusa, serviciile secrete rusesti, si administratia condusa de Igor Smirnov. Obiectivul maxim este participarea administratiei din Tiraspol la deciziile guvernarii din Chisinau, prin intermediul unei pretinse rezolvari a conflictului din Transnistria, sub controlul si arbitrajul Rusiei, pentru a intoarce Republica Moldova de pe calea europeana indarat in zona ruseasca. Aceste scopuri raman constante cu fiecare ciclu electoral.
Dar care sint obiectivele tactice ale Rusiei in actuala campanie electorala din Republica Moldova ? Acestea sint mai ales defensive: sa impiedice intrarea in Parlament a unor partide banuite de orientare pro-romaneasca si simpatii fatza de NATO. Reprezentantii politicii rusesti care subliniaza “pastrarea statalitatii si neutralitatii Republicii Moldova” par, si chiar sint, ingrijorati de iredentismul romanesc si extinderea aliantei atlantice.
Prea-puternicul Kremlin se sperie de niste fantome. Unionismul romanesc este foarte slab in rindurile populatiei majoritare si nu are nici un sprijin
international. Nici macar presedintele roman Traian Basescu nu mai face declaratii iredentiste de catva timp incoace, si nu mai afiseaza preferintza sa personala pentru Partidul Liberal de la Chisinau. Iar in ceea ce priveste NATO, extinderea aliantzei in Republica Moldova este exclusa, atit din perspectiva Chisinaului cat si din perspectiva NATO.
Totusi, leaderii din Kremlin, diplomatii acestora si serviciile lor secrete in mod traditional exagereaza sau chiar inventeaza pericole. Din punctul de vedere al Kremlinului, aparitia a doua partide de orientare pro-romaneasca si pro-NATO la Chisinau, cu sanse de a intra in parlament, a determinat Rusia sa opteze pentru mentinerea situatiei actuale in politica interna din Republica Moldova. Intr-adevar, Rusia poate fi sigura ca Partidul Comunistilor nu se va repezi in bratele Bucurestiului si se va tzine la distantza de NATO.
Acest calcul al Kremlinului a condus deocamdata la o atitudine de ne-interventie in campania electorala din Republica Moldova. Unii observatori considera ca simpla pasivitate a Rusiei ar insemna practic un sprijin acordat partidului condus de presedintele Voronin, deci o interventie de fapt. In realitate insa, Rusia nu sustine Partidul Comunistilor prin absolut nici un gest concret. Atirudinea Moscovei ar putea sa se schimbe in favoarea Partidului Comunistilor daca presedintele Voronin ar oferi Rusiei concesii de ultim moment in problema Transnistriei. Dar, cum spuneam in comentariul de acum cateva zile, domnul Voronin semnalizeaza clar ca nu-i gata sa face cedari pe socoteala interesului national.
Moscova ar dori ca partidul de guvernamint sa ramina dominant in Republica Moldova, dar cu o majoritate mai ingusta decit pina acum. Aceasta ar oferi Rusiei posibilitatea de a manevra cu partide mici, pro-rusesti sau pur si simplu coruptibile, in vederea unei destabilizari moderate si controlate a situatiei din Parlamentul si societatea Republicii Moldova.
Uniunea Centrista, micul partid recent preluat de fostul prim ministru Vasile Tarlev, se profileaza ca un partid pro-rusesc. Creat ca proiect al unor “polit-tehnologi” afiliati Rusiei, sub forma initiala a unei liste a “Prietenilor Rusiei in Republica Moldova,” Uniunea Centrista a d-lui Tarlev a incheiat un acord de coopeare cu partidul Rusia Unita, acord semnat de primarul Moscovei Iurii Lujkov. Partidul d-lui Tarlev ar putea sa ciupeasca un procent sau doua, poate chiar trei procente in alegeri pe socoteala Partidului Comunistilor, pentru a reduce majoritatea acestuia in parlament.
Rusia nu poate sa conteze in mod serios pe aliati politici in Republica Moldova. Domnul Tarlev este un aliat jalnic pentru Kremlin.
Dar care sint obiectivele tactice ale Rusiei in actuala campanie electorala din Republica Moldova ? Acestea sint mai ales defensive: sa impiedice intrarea in Parlament a unor partide banuite de orientare pro-romaneasca si simpatii fatza de NATO. Reprezentantii politicii rusesti care subliniaza “pastrarea statalitatii si neutralitatii Republicii Moldova” par, si chiar sint, ingrijorati de iredentismul romanesc si extinderea aliantei atlantice.
Prea-puternicul Kremlin se sperie de niste fantome. Unionismul romanesc este foarte slab in rindurile populatiei majoritare si nu are nici un sprijin
international. Nici macar presedintele roman Traian Basescu nu mai face declaratii iredentiste de catva timp incoace, si nu mai afiseaza preferintza sa personala pentru Partidul Liberal de la Chisinau. Iar in ceea ce priveste NATO, extinderea aliantzei in Republica Moldova este exclusa, atit din perspectiva Chisinaului cat si din perspectiva NATO.
Totusi, leaderii din Kremlin, diplomatii acestora si serviciile lor secrete in mod traditional exagereaza sau chiar inventeaza pericole. Din punctul de vedere al Kremlinului, aparitia a doua partide de orientare pro-romaneasca si pro-NATO la Chisinau, cu sanse de a intra in parlament, a determinat Rusia sa opteze pentru mentinerea situatiei actuale in politica interna din Republica Moldova. Intr-adevar, Rusia poate fi sigura ca Partidul Comunistilor nu se va repezi in bratele Bucurestiului si se va tzine la distantza de NATO.
Acest calcul al Kremlinului a condus deocamdata la o atitudine de ne-interventie in campania electorala din Republica Moldova. Unii observatori considera ca simpla pasivitate a Rusiei ar insemna practic un sprijin acordat partidului condus de presedintele Voronin, deci o interventie de fapt. In realitate insa, Rusia nu sustine Partidul Comunistilor prin absolut nici un gest concret. Atirudinea Moscovei ar putea sa se schimbe in favoarea Partidului Comunistilor daca presedintele Voronin ar oferi Rusiei concesii de ultim moment in problema Transnistriei. Dar, cum spuneam in comentariul de acum cateva zile, domnul Voronin semnalizeaza clar ca nu-i gata sa face cedari pe socoteala interesului national.
Moscova ar dori ca partidul de guvernamint sa ramina dominant in Republica Moldova, dar cu o majoritate mai ingusta decit pina acum. Aceasta ar oferi Rusiei posibilitatea de a manevra cu partide mici, pro-rusesti sau pur si simplu coruptibile, in vederea unei destabilizari moderate si controlate a situatiei din Parlamentul si societatea Republicii Moldova.
Uniunea Centrista, micul partid recent preluat de fostul prim ministru Vasile Tarlev, se profileaza ca un partid pro-rusesc. Creat ca proiect al unor “polit-tehnologi” afiliati Rusiei, sub forma initiala a unei liste a “Prietenilor Rusiei in Republica Moldova,” Uniunea Centrista a d-lui Tarlev a incheiat un acord de coopeare cu partidul Rusia Unita, acord semnat de primarul Moscovei Iurii Lujkov. Partidul d-lui Tarlev ar putea sa ciupeasca un procent sau doua, poate chiar trei procente in alegeri pe socoteala Partidului Comunistilor, pentru a reduce majoritatea acestuia in parlament.
Rusia nu poate sa conteze in mod serios pe aliati politici in Republica Moldova. Domnul Tarlev este un aliat jalnic pentru Kremlin.
