Linkuri accesibilitate

Un univers hedonist şi etanş

Am fost invitat deunăzi la o partidă de biliard de un prieten care a muncit o vreme în Portugalia şi a revenit în patrie. M-am pomenit în premieră într-o sală imensă, semiobscură, în care erau vreo 20 de mese dreptunghiulare. Nişte bărbaţi robuşti se învîrteau în jurul acelor mese, loveau bilele cu tacul, sorbindu-şi cafelele sau coniacul, fumau, slobozind rotocoale albastre. Nefumătorii nu rezistă mult timp acolo. Biliargiii dădeau impresia că nu se grăbesc nicăieri.

Profitînd de ocazie, m-am apropiat de cîţiva dintre biliargii să le pun, în calitatea mea de ziarist, două-trei întrebări. Şi iată ce am aflat. Oamenii aceia formează un fel de lume izolată, o tagmă distinctă. Unii dintre ei joacă biliard acolo pînă-n zori. Plăcerea asta costă, fireşte. Pentru o oră de joc trebuie să plăteşti de la 40 pînă la 100 de lei. Biliargiii o duc bine, au nişte afaceri mai mult sau mai puţin înfloritoare şi, după ce li se termină ziua de muncă, se distrează jucînd în sala aceea imensă. E un fel de modus vivendi al lor. Nu citesc deloc ziare, cu excepţia Makler-ului. Nici televiziunea nu-i prea interesează. Arareori privesc filme, pe cînd buletinele de ştiri sînt ignorate cu desăvîrşire. În universul lor nu pătrund vocile hotărîte ale editorialiştilor, reporterilor şi liderilor de opinie din Moldova. Biliargiii nu au chef şi nici timp să citească şi să asculte analize politice. Sînt oarecum rupţi de realitate, fiindcă realitatea pentru ei e sala de biliard.

Cîte asemenea lumi izolate o fi existînd în Republica Moldova? Această întrebare ar trebui să şi-o pună în primul rînd acei editorialişti şi lideri de opinie care au impresia că sînt ascultaţi de toată lumea sau care vor să schimbe lumea din temelie. Nu zic că vocile ziariştilor nu sînt importante, că nu au un impact şi aşa. Dar existenţa lumii izolate a biliargiilor m-a pus pe gînduri…
XS
SM
MD
LG