Linkuri accesibilitate

Jurnal de corespondent: Vaticanul criticat pentru reprimirea unui episcop negaționist


William Totok

William Totok

Wiliam Totok revine în jurnalul său de corespondent la scandalul de la Vatican, în care Papa Benedict al 16-ea a fost aspru criticat de presa internaţională pentru reprimirea unui episcop excomunicat din cauza negării holocaustului.

Cazul episcopului negaţionist Richard Williamson a declanşat un amplu val de dezbateri în toată presa internaţională. După ce purtătorul de cuvînt al Vaticanului a precizat că intenţia Papei Benedict al XVI-lea nu era reprimirea unui negaţionist excomunicat în biserica romano-catolică, ci doar reconcilierea cu un grup schismatic, nervozitatea presei a scăzut. Despre expulzarea episcopului britanic din Argentina, urmată de o ciudată retractare a afirmaţiilor prin care a bagatelizat holocaustul, au mai scris diversele ziare, însă fără ca relatările să mai aibă amploarea iniţială. Cazul negaţionistului Williamson a rămas însă o temă constantă a diverselor forumuri electronice, unde simpatizanţi declaraţi ai episcopului sau ai revizionismului continuă să producă agitaţie şi să facă propagandă cu un evident iz antisemit.

În Germania, ca ţară direct responsabilă pentru ororile celui de-al II-lea război mondial, dezbaterea cazului însă nu s-a încheiat. În mass-media el continuă să ocupe un loc de frunte. Societatea civilă, diversele organizaţii sau instituţii publice cît şi reprezentanţii clasei politice, inclusiv cancelara Merkel, au criticat ridicarea excomunicării drept un gest necugetat. În aceste zile s-a ocupat de acest caz şi conferinţa episcopilor catolici din Germania, distanţînd-se de încercările de negarea a Holocaustului, aşa cum s-a produs ea prin declaraţiile episcopului schismatic Williamson. Faptul că biserica este o instituţie conservatoare care încearcă să păstreze anumite tradiţii îi conferă şi o anumită atractivitate pentru cercuri sau grupuri de persoane care-şi manifestă indispoziţia faţă de societatea seculară. Dacă biserica romano-catolică încearcă să reducă această atractivitate prin declaraţii publice, conforme regulilor de joc democratice, acest lucru se-ntîmplă mai rar în cazul bisericilor ortodoxe. O explicaţie posibilă pentru această reţinere a ierarhilor ortodocşi este tradiţionalismul adînc implementat prin care îşi asumă statutul de instituţie care veghează asupra nealterării unor vechi obiceiuri eclesiastice. Acest statut special favorizează grupuri şi organizaţii care se consideră tributare ortodoxiei, dar care prin ideologia lor sunt, în realitate, mai apropiate de propaganda lui Richard Williamson.

Diverse organizaţii şi asociaţii, inclusiv studenţeşti, care-şi dau nume bombastice din care nu lipsesc trimiterile la creştinismul ortodox, au apărut în ultmii ani şi în Republica Moldova. Ele nu prea se deosebesc de organizaţiile similare din România, care propagă un naţionalism belicos, deseori deschis rasist şi antisemit. Numeroase bloguri şi platforme radicale de dreapta au început să răspîndească în ultimii ani ideile revizioniste internaţionale, adaptate la specificul local din Moldova. Toate aceste grupuleţe susţin că ar propaga creştinismul ortodox. Ele uită însă principiul de bază al creştinismului care spune: "Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!"
XS
SM
MD
LG