Linkuri accesibilitate

Anglia e diferită de tot ce e european, sau „continental”, cum preferă să spună, distant, o populaţie care se ştie insulară.

Însă diferenţele au filozofia lor. Deosebirile vizibile sînt, de fapt, mult mai puţin importante decît trăsăturile interioare. Graniţa care desparte, cu adevărat, Anglia de restul Europei trece prin sufletul individual. Canalul Mînecii e o impresie geografică, natura distinctă a persoanei engleze e o realitate fermă.
Drama lui David Cameron explică pe deplin această diferenţă aşezată la mare adîncime morală. Liderul Partidului Conservator şi al opoziţiei britanice şi-a pierdut copilul, după şase ani de trudă şi grijă neîncetată. Cameron a fost un tată superb şi demn. Nimic nu l-a descurajat, din clipa în care medicii i-au spus că băiatul lui, Ivan, s-a născut cu o boală gravă şi nu va trăi mult. Alături de o soţie incomparabilă şi de alţi doi copii, Cameron s-a ocupat, ceas de ceas, de un copil handicapat. Nimic nu a răzbătut în afară. Nimic nu a amestecat viaţa privată cu viaţa foarte publică a politicianului. Cameron a trecut cu dragoste şi demnitate printr-o dramă pe care a refuzat să o transforme în melodramă. Neîmpăcat, acest bărbat de 42 de ani a făcut ce fac englezii clasici. A suferit cu optimism şi nu a abandonat nimic: nici familia, nici datoria publică. E o trăsătură pe care „continentalii” o impută mai mult decît o înţeleg. Ceea ce în Europa, mai ales în ţările Sudului şi Estului, trece drept răceală, ba chiar lipsă de umanitate, e, la englezi, un fel de a lupta cu orice slăbiciune şi de a nega puterea sorţii asupra omului.
XS
SM
MD
LG