Linkuri accesibilitate

Am remarcat încă în anii ’90, anii degringoladei economice, că în campaniile electorale partidele competitoare le crează alegătorilor un orizont de aşteptare. Ele promit la unison un viitor fabulos.

Faptul acesta e explicabil de vreme ce partidele vor să învingă şi să ne facă viaţa mai frumoasă. Altceva e că acest viitor fabulos e de cele mai multe ori o fata morgana, o himeră intangibilă. Anii trec, prezentul rămîne acelaşi, adică dezolant, iar viitorul minunat promis - la fel de îndepărtat.
Fireşte, un salariu mediu mulţumitor e indispensabil pentru crearea orizontului de aşteptare. În actuala campanie electorală, viitorul promis pare, din acest punct de vedere, mai atrăgător şi mai fascinant ca oricînd.
Bunăoară, PCRM îşi propune ca salariul mediu pe ţară să crească, în următorii 4 ani, pînă la 500 de euro! Uniunea Centristă vrea cu tot dinadinsul să ne bucure cu un salariu mediu de 700 de euro! PLDM, mai vigilent, ne promite un “salariu decent”, care, fireşte, nu poate fi unul mic. Există şi alte oferte halucinante.
Înclin să cred că partidelor care se întrec acum în configurarea unui viitor luminos le va fi, ca de obicei, foaaarte greu să-şi îndeplinească promisiunile. Şi iată de ce. A venit criza financiară şi Republica Moldova abia urmează s-o înfrunte cu adevărat în lunile următoare. Moldova se plasează pe locul 83, alături de Honduras, în Topul global al bunăstării pentru anul 2008, elaborat de Legatum Institute. Locul 83 într-un top în care figurează 104 state. Şi mai e ceva. Nu a fost îndeplinită nici măcar vechea promisiune a guvernanţilor, aceea că salariul mediu va fi 300 de dolari.
E limpede că partidele nu pot învinge dacă nu ne promit marea cu sarea. Pe de altă parte, partidele ar trebui să înţeleagă că viitorul abstract, pe care îl zugrăvesc în culori vii, ar trebui să aibă o legătură cu prezentul concret în care ne bălăcim. Asta ca nu cumva, într-o bună zi, numărul membrilor de partid să-l egaleze pe cel al alegătorilor…
XS
SM
MD
LG