In memoria lui Palach a fost dezvelită o impozantă statuie, opera unui sculptor francez, au fost deschise două expoziții, una prezentînd 130 de fotografii înfățișînd manifestațiile din zilele de doliu ce au urmat sacrificiului lui Palach, cea de-a doua scrisori inedite ale studentului și au fost lansate o serie de cărți. Sub semnătura lui Josef Macek a fost publicată o Carte neagră, adunînd toate documentele ce au condamnat invazia trupelor Pactului de la Varșovia, cu excepția României, din august 1968. După rapoarte ale Securității cehe la afârșitul lui 1969 emigrația cehilor în semn de protest număra în proporție de 70%, tineri în vârstă de mai puțin de 35 de ani, 38% dintre ei fiind absolvenți de universitate sau licee. “Cu URSS pentru eternitate? De acord, dar nici o secundă în plus”, era una din glumele care circulau în epocă, în timp ce studenții lansau îndemul “Este interzis să se interzică”.
La 16 ianuarie 1969, radioul ceh anunța știrea: “Astăzi, spre orele 15, un student în filozofie, de 21 de ani, Jan Palach, s-a ars grav în piața Venceslas ... Serviciul de urgență l-a transportat la spital. Motivul gestului său este necunoscut”. La data respectivă, puțini știau că Palach făcea parte dintr-un grup de studenți deciși să intre în acțiune împotriva normalizării și a ocupației. Autorii unei colecții de scrisori ale tînărului Palach, student în istorie al Universității caroline pragheze, au pus în evidență recent un document datînd de la începutul lunii ianuarie 1969. In cuprinsul lui, Palach se adresa unui lider al studenților, sugerând declanșarea de către tineri a unei acțiuni de protest, studenții Universității urmând să ocupe clădirea radioului ceh, de unde să transmită un apel la grevă generală.
Documentul a fost confiscat de Securitate în 1970, ca parte a anchetei despre grupul radical al lui Palach, “Tinerii pentru revoluție”. Intre formele de protest propuse de ei se afla și imolarea, studenții hotărînd în ianuarie 1969, să tragă la sorți ordinea în care urmau să-și dea foc. Pe patul de moarte, Jan Palach le-a cerut apoi celor din grupul său să renunțe să mai facă gestul.
Protestul său și-a făcut însă efectul și, între ianuarie și martie 1969, alte șapte persoane sau sinucis prin foc, securitatea cehă înregistrînd un total de 30 de tentative de imolare. Patru zile după Palach își dădea foc un muncitor din Plzen, iar la 25 februarie, data loviturii de stat comuniste de la Praga, din 1948, Jan Zajcik, un alt student se imola și el în Piața Venceslav, gestul său intrînd și el în memoria colectivă a cehilor. Așa se face că astronomul ceh Lubos Kohoutek a denumit în august 1969 cu numele lui Palach un asteroid nou descoperit.
Așa se face mai ales că, 20 de ani după moartea lui Palach, în ianuarie 1989, Praga a cunoscut mari manifestații, întîmpinate cu brutalitate de poliție și securitate, manifestații și proteste prelungite timp de o săptămână și care aveau să constituie o etapă istorică pe calea spre revoluția de catifea din noiembrie.
La 16 ianuarie 1969, radioul ceh anunța știrea: “Astăzi, spre orele 15, un student în filozofie, de 21 de ani, Jan Palach, s-a ars grav în piața Venceslas ... Serviciul de urgență l-a transportat la spital. Motivul gestului său este necunoscut”. La data respectivă, puțini știau că Palach făcea parte dintr-un grup de studenți deciși să intre în acțiune împotriva normalizării și a ocupației. Autorii unei colecții de scrisori ale tînărului Palach, student în istorie al Universității caroline pragheze, au pus în evidență recent un document datînd de la începutul lunii ianuarie 1969. In cuprinsul lui, Palach se adresa unui lider al studenților, sugerând declanșarea de către tineri a unei acțiuni de protest, studenții Universității urmând să ocupe clădirea radioului ceh, de unde să transmită un apel la grevă generală.
Documentul a fost confiscat de Securitate în 1970, ca parte a anchetei despre grupul radical al lui Palach, “Tinerii pentru revoluție”. Intre formele de protest propuse de ei se afla și imolarea, studenții hotărînd în ianuarie 1969, să tragă la sorți ordinea în care urmau să-și dea foc. Pe patul de moarte, Jan Palach le-a cerut apoi celor din grupul său să renunțe să mai facă gestul.
Protestul său și-a făcut însă efectul și, între ianuarie și martie 1969, alte șapte persoane sau sinucis prin foc, securitatea cehă înregistrînd un total de 30 de tentative de imolare. Patru zile după Palach își dădea foc un muncitor din Plzen, iar la 25 februarie, data loviturii de stat comuniste de la Praga, din 1948, Jan Zajcik, un alt student se imola și el în Piața Venceslav, gestul său intrînd și el în memoria colectivă a cehilor. Așa se face că astronomul ceh Lubos Kohoutek a denumit în august 1969 cu numele lui Palach un asteroid nou descoperit.
Așa se face mai ales că, 20 de ani după moartea lui Palach, în ianuarie 1989, Praga a cunoscut mari manifestații, întîmpinate cu brutalitate de poliție și securitate, manifestații și proteste prelungite timp de o săptămână și care aveau să constituie o etapă istorică pe calea spre revoluția de catifea din noiembrie.
