DIALOGURI
28 Iulie 2008
Buna ziua dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri. 15 minute cu Radio Europa Liberă. Începem emisiunea noastră cu cele mai importante ştiri ale saptamanii trecute, prezentate de colega mea, Valentina Ursu.
-------------------------------------------------
Negociatorii internaţionali în problema Transnistriei s-au aflat timp de 3 zile la Chişinău şi Tiraspol. Şeful delegaţiei, reprezentantul preşedinţiei finlandeze a OSCE, Heikki Talvitie, a declarat că cele două părţi au acceptat să reia în viitorul apropiat activitatea grupurilor de experţi pentru măsurile de încredere. După obţinerea unor rezultate pozitive la acest nivel, ar urma să fie reluate şi negocierile în format complet 5+2. Mai multe detalii, în cadrul emisiunii.
Preşedintele sârbilor bosniaci din perioada războiului din Bosnia, Radovan Karadzic a fost arestat pe 21 iulie în Serbia. Belgradul a anunţat că-l va preda pe Karadzic Tribunalul Internaţional de la Haga. Uniunea Europeană a spus că arestarea lui Karadzic „ilustrează angajamentul noului guvern de la Belgrad de a contribui la pace şi stabilitate în regiunea Balcanilor”, iar Casa Albă de la Washington a declarat că operaţiunea „demonstrează hotârârea guvernului sârb de a-şi onora angajamentele” faţă de tribunalul ONU. Intr-o reacţie la arestarea lui Kradzic, ministrul de externe rus, Sergei Lavrov a cerut ca procesul să fie obiectiv şi să fie eliminate ceea ce a numit "elementele de politizare" prezente în activitatea anterioară a tribunalului internaţional.
Preşedintele rus Dmitri Medvedev s-a întîlnit cu Aleksei Miller, preşedintele companiei Gazprom, pentru a discuta chestiuni legate de industria gazelor naturale. Miller le-a declarat ziariştilor după întrevedere că Ucraina ar urma să plătească în 2009 "peste 400 de dolari pe mia de metri cubi". Anul acesta Ucraina a plătit 179 de dolari pe aceeaşi cantitate. Preţul, a mai spus Miller, va depinde de rezultatul negocierilor cu producătorii de gaze naturale din Asia Centrală.
Preşedintele concernului MoldovaGaz, Ghenadie Abaşkin, a declarat că regiunea transnistreană va trebui să-şi achite de una singură datoria faţă de Gazprom, după cum prevăd şi acordurile semnate de MoldovaGaz cu furnizorul rus. Declaraţia survine la scurt timp după decizia unei instanţe judiciare de la Moscova, prin care MoldovaGaz a fost obligată să plătească o datorie de 42 de milioane de dolari pentru gazele consumate de regiunea transnistreană, în primul trimestru al anului 2006. Dosarul a fost intentat la cererea Gazpromului, care spune că vor urma şi alte dosare pentru recuperarea datoriilor Transnistriei. Experţi independenţi sînt de părere că monipolistul rus ar încerca să intre în posesia gazoductelor de tranzit din Transnistria din contul datoriilor.
După România, Bulgaria a anulat viza de tranzit pentru cetăţenii moldoveni posesori ai vizei Schengen. Un comunicat de presă al ministrului de Externe de la Chişinău spune că măsura a intrat în vigoare de la 18 iulie. Pot tranzita fără viză teritoriul bulgăresc şi moldovenii cu vize sau permise de şedere pentru România, Cipru, Elveţia şi Liechtenstein. Călătorii au la dispoziţie 36 de ore pentru a tranzita prin Bulgaria. Dar nu le este permis să intre şi să iasă din Bulgaria prin punctele de trecere a frontierei cu una şi aceeaşi ţară.
------------------------
Dragi prieteni, unul din evenimentele centrale ale săptămînii trecute a fost vizita delegaţiei negociatorilor internaţionali în problema Transnistriei. Emisarii OSCE, ai Rusiei, Ucrainei, Uniunii Europene şi Statelor Unite s-au întîlnit cu oficialităţi de la Chişinău şi Tiraspol. Principalul rezultat al discuţiilor pare să fi fost înţelegerea de a relua în viitorul apropiat activitatea grupurilor de experţi pentru măsurile de încredere. Amintim, există 3 grupuri de lucru pentru probleme ecologice, umanitare şi transporturi. Ele au funcţionat doar o scurtă perioadă de la înfiinţare în luna aprilie, iar de 4 luni activitatea lor este blocată. Iată ce a spus la încheierea vizitei, reprezentantul preşedinţiei finlandeze a OSCE, Heikki Talvitie.
Heikki Talvitie: „Am discutat despre activitatea grupurilor de experţi. Există deja cîteva grupuri, iar noi sperăm să fie formate şi alte grupuri de experţi în viitorul apropiat şi că ele vor avea şi rezultate. Am vorbit şi despre măsurile de încredere, am analizat cu succes situaţia şi am convenit asupra unor lucruri concrete. Deci avem deja cîteva idei despre cum să ne organizăm munca de viitor şi desigur aici este foarte important ca această dinamică să fie păstrată”.
Despre nevoia păstrării unei dinamici pozitive a discuţiilor a vorbit şi ministrul moldovean al reintegrării, Vasili Şova: „Acea atmosferă în care au avut loc discuţiile, şi ieri şi astăzi, vorbeşte despre faptul că se pune, într-adevăr, o anumtă bază pentru atingerea unor rezultate concrete în cadrul grupurilor de experţi pentru măsurile de încredere. Am vrea ca aceste discuţii să continue şi noi am ne-am înţeles asupra acestui lucru, dar ne-am înţeles şi că activitatea grupurilor trebuie va începe în timpul cel mai apropiat, pe măsura ce vor fi pregătiţi şefii acestor grupuri de la Chişinău şi Tiraspol”.
La rîndul său, şeful ad-interim al diplomaţiei de la Tiraspol, Vladimir Iastrebchak, a spus că Transnistria este gata să reia discuţiile, dar în baza egalităţii între părţi şi mai ales pe trei direcţii – transporturi, ecologie şi ajutoare umanitare.
Vladimir Iastrebchak: „Totul a fost pe un ton atît de optimist, încît mai bine să nu vorbim despre termene concrete. Noi într-adevăr ne dorim reluarea negocierilor în formatul 5+2, dar nu dorim reluarea formală a discuţiilor, ci pe o bază productivă şi eficientă. Pentru asta însă trebuie să parcurgem o cale lungă de analiză detaliată şi expertiză”.
Şeful delegaţiei mediatorilor şi observatorilor, ambasadorul Heikki Talvitie a declarat că şi la părerea lui, negocierile în formatul 5+2 urmază a fi reluate numai după obţinerea unor rezultate pozitive la nivelul grupurilor de lucru pentru măsurile de încredere.
Să adăugăm că preşedintele Vladimir Voronin a reafirmat săptămîna trecută că ar exista toate premisele ca pînă la sfîrşitul anului problema Transnistriei să fie rezolvată, aşa încît viitoarele alegeri parlamentare din 2009 să aibă loc pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
Despre cît de realistă este o asememea perspectivă l-am întrebat pe invitatul emisiunii noastre, Andrei Popov, directorul executiv al asociaţiei pentru politică externă de la Chişinău.
Andrei Popov: „Preşedintele Voronin a mizat şi a investit foarte mult pe realizarea acestui scenariu şi anume: rezolvarea conflictului pînă la alegeri, în baza formulei pregătite de Chişinău, acel pachet de propuneri. Dar pachetul respectiv nu ţine seama în deplină măsură de interesele Federaţiei Ruse şi nu oferă Federaţiei Ruse pîrghii reale de influenţă asupra Republicii Moldova, în schimbul cărora Rusia va fi dispusă să poată să renunţe la status quo în Transnistria. Aceste pîrghii sînt două, din perspectiva Rusiei - pîrghia unui drept de veto pentru Transnistria în structurile decizionale de la Chişinău şi în primul rînd în Parlament, şi, doi, legalizarea prezenţei militare a Federaţiei Ruse. Chişinăul nu a oferit Moscovei pîrghiile de care ea ar avea nevoie, iar Moscova cere de la Chişinău ceea ce Chişinăul, în virtutea situaţiei interne politice, nu-şi poate permite să ofere Federaţiei Ruse. De aceea sîntem prinşi în acest status quo. Întrebarea este cînd preşedintele Voronin odată şi odată va înţelege aceste lucruri şi care vor fi concluziile pe care le va trage?”.
Europa Liberă: Dle Popov, după întîlnirea Voronin-Smirnov din aprilie, Chişinăul, dar şi mediatorii şi observatorii la negocieri se arătau optimişti în privinţa realizării unor proiecte comune cu Tiraspolul ca măsuri de sporire a încrederii în domeniul economic şi social, care să contribuie în cele din urmă şi la găsirea unei soluţii politice. Lucrurile însă nu s-au mişcat din loc. De ce?
Andrei Popov: „Explicaţia ţine de abordarea opusă pe care Chişinăul şi Tiraspoul o au faţă de aceste grupuri de lucru şi măsurile de sporire a încrederii. Pentru Chişinău, măsurile de sporire a încrederii sînt văzute ca parte integrantă a unui proces mai mare, proces politic, şi Chişinăul nu este de acord să separe două procese. Or, pentru Tiraspol există interes pentru anumite acţiuni şi proiecte comune, dar acest interes este strîns legat de dorinţa Tiraspolului de a rezolva problemele social-economice cu care se confruntă populaţia, în situaţia nerecunoaşterii statutului regiunii, pentru a-şi consolida poziţiile şi crea un mediu mai confortabil de existenţă, de fapt, de a-şi consolida poziţiile de pe care să promoveze mai departe consolidarea statutului regiunii, separat de Republica Moldova. Există şi o a treia abordare, împărtăşită de mjoritatea participanţilor în formatul 3+2 că e nevoie de anumite progrese în domeniul măsurilor de încredere, pentru a crea o bază de bună înţelegere şi încredere dintre Chişinău şi Tiraspol, pe care se poate călca şi construi, dar aceasta este o perspectivă de mai multe luni, ori se pare că pentru Chişinău timpul presează, ne apropiem de alegeri şi cu cît mai aproape sîntem de alegeri, cu atît mai greu de realizat este proiectul pachetului la care se gîndeşte Chişinăul”.
-----------
Fostul lider al sarbilor bosniaci, Radovan Karadzic a spus prin avocatul său că, odată transferat la Haga la tribunalul pentru crime de război in fosta Iugoslavie, îşi va conduce singur apărarea. După mai mult de un deceniu de căutări, Karadzic a fost arestat la începutul săptămînii trecute la Belgrad, descoperit ascunzându-se sub o identitate falsă de specialist în medicină alternativă. El este este acuzat de crime împotriva umanităţii, crime de război şi genocid în legătură cu masacrul de la Srebrenica şi cu asediul capitalei bosniace Sarajevo în timpul războiului din 1992-1995. Alexandru Eftode cu o retrospectivă a celor întâmplate la Sarajevo.
Evenimentele din timpul asediului la Sarajevo, un asediu de aproape patru ani şi cel mai lung în istoria militară modernă, au fost evocate pentru postul nostru de radio de Gordana Knezevic. Ea este acum şefa serviciului sud-slavic al Europei Libere, dar şi-a petrecut în Sarajevo toate cele 1000 de zile ale asediului:
"Trăiai numai în present, zi de zi. Trecutul îţi este şters, iar viitorul inexistent. Eşti ţintuit de momentul present, ceea ce înseamnă că încerci să faci rost de apă, câteva grame de zahăr ca să-ţi hrăneşti copii. Totul se reduce la o simlă luptă pentru supravieţuire, iar la sfârşitul zilei nu-ţi vine a crede că a mai trecut una”, povesteşte Gordana Knezevic.
Totul a început în aprilie 1992. Forţele sârbilor bosniaci au înconjurat capitala bosniacă, după ce în 91 Radovan Karadzic declarase independenţa sârbilor bosniaci. Când asediul a fost ridicat cu aproape 4 ani mai târziu, aproximativ 10 mii de locuitori ai oraşului, între care 1700 de copii erau moţi în bobardamentele sau focurile lunetiştilor de elită de pe înălţimile înconjurătoare, care trăgeau fără să aleagă.
"Îmi amintesc de o fetiţă de trei ani, spune Gordana Knezevic. Pe fetiţă o chema Belma. Ea se juca în curte când a fost împuşcată de oamenii lui Karadzic. Un lunetist a tras de pe deal. L-am intervievat pe tatăl fetiţei şi l-am întrebat: ce i-ai face lui Karadzic dacă l-ai prinde. Iar el mi-a răspuns: l-aş întreba cum de este în stare să facă aşa ceva”.
Gordana care lucra pe atucni la un ziar local spune că celor peste 650 de mii de locuitori din Sarajevo, care au ştiut tot timpul că oraşul lor este un punc de intersectare între est şi vest, un centru cultural secular, nu le venea să creadă că se poate transforma atât de repede în scena unui măcel. Multora, dincolo de dificultăţile de zi cu zi, le-a fost greu psihologic să înţeleagă cum vecinul de ieri încearcă astăzi să te omoare lansând obuze de artilerie şi mortieră, sau trăgând cu luneta de pe deal.
Gordana Knezevic s-a înreabat deseori care să fi fost principalul motiv ce i-a făcut pe naţionaliştii sârbi, obsedaţi de puritatea etnică, să recurgă la acest asediu:
"Ei urau faptul că la Sarajevo musulmanii, croaţii şi sârbii trăiau împreună şi au rezistat împreună. La Sarajevo a fost un război împotriva unei societăţi pluri-etnice, un război împotriva conlocuirii între oameni”.
Speranţa lui Karadzic, suspectează Gordana Knezevic, a fost că musulmanii de la Sarajevo se vor întoarce împotriva sârbilor din oraş şi-i vor ucide, întărind în felul acesta poziţia asediatorilor, care militau pentru separarea rasială.
Asta asta nu s-a întămplat. Locuitorii oraşului şi-au păstrat omenia. Dar mulţi au plătit un preţ. Unii şi-au pierdut viaţa sub gloanţe. Alţii aşa şi nu şi-au putut-o lua de la capăt după asediu:
"Am atâţia prieteni care nu sunt în stare să-şi pună viaţa pe roate din nou. De exemplu, un doctor la spitalul din Sarajevo. Este chirurg şi trebuia să coase la loc diferite bucăţi din corpul celor răniţi. A avut cea mai grea misiune în timpul războiului şi nu demult am auzit că a devenit alcoolic”.
Comunitatea internaţională a perecut cea mai mare parte a asediului în nehotărâre. Dar forţele aeriene ale NATO au intervenit într-un târziu în 1995, alungându-i pe sîrbi de pe dealurile din jurul Sarajevo şi aducându-I la masa negocierilor. Rezultatul a fost semnarea acordurilor de la Dayton promovate de Statele Unite, care consemnează sfârşitul asediului de la Sarajevo pe 29 februarie 1996.
Doamnelor si domnilor, aici se încheie emisiunea noastră de astăzi. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte toate bune. Aici e Radio Europa Liberă.
28 Iulie 2008
Buna ziua dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri. 15 minute cu Radio Europa Liberă. Începem emisiunea noastră cu cele mai importante ştiri ale saptamanii trecute, prezentate de colega mea, Valentina Ursu.
-------------------------------------------------
Negociatorii internaţionali în problema Transnistriei s-au aflat timp de 3 zile la Chişinău şi Tiraspol. Şeful delegaţiei, reprezentantul preşedinţiei finlandeze a OSCE, Heikki Talvitie, a declarat că cele două părţi au acceptat să reia în viitorul apropiat activitatea grupurilor de experţi pentru măsurile de încredere. După obţinerea unor rezultate pozitive la acest nivel, ar urma să fie reluate şi negocierile în format complet 5+2. Mai multe detalii, în cadrul emisiunii.
Preşedintele sârbilor bosniaci din perioada războiului din Bosnia, Radovan Karadzic a fost arestat pe 21 iulie în Serbia. Belgradul a anunţat că-l va preda pe Karadzic Tribunalul Internaţional de la Haga. Uniunea Europeană a spus că arestarea lui Karadzic „ilustrează angajamentul noului guvern de la Belgrad de a contribui la pace şi stabilitate în regiunea Balcanilor”, iar Casa Albă de la Washington a declarat că operaţiunea „demonstrează hotârârea guvernului sârb de a-şi onora angajamentele” faţă de tribunalul ONU. Intr-o reacţie la arestarea lui Kradzic, ministrul de externe rus, Sergei Lavrov a cerut ca procesul să fie obiectiv şi să fie eliminate ceea ce a numit "elementele de politizare" prezente în activitatea anterioară a tribunalului internaţional.
Preşedintele rus Dmitri Medvedev s-a întîlnit cu Aleksei Miller, preşedintele companiei Gazprom, pentru a discuta chestiuni legate de industria gazelor naturale. Miller le-a declarat ziariştilor după întrevedere că Ucraina ar urma să plătească în 2009 "peste 400 de dolari pe mia de metri cubi". Anul acesta Ucraina a plătit 179 de dolari pe aceeaşi cantitate. Preţul, a mai spus Miller, va depinde de rezultatul negocierilor cu producătorii de gaze naturale din Asia Centrală.
Preşedintele concernului MoldovaGaz, Ghenadie Abaşkin, a declarat că regiunea transnistreană va trebui să-şi achite de una singură datoria faţă de Gazprom, după cum prevăd şi acordurile semnate de MoldovaGaz cu furnizorul rus. Declaraţia survine la scurt timp după decizia unei instanţe judiciare de la Moscova, prin care MoldovaGaz a fost obligată să plătească o datorie de 42 de milioane de dolari pentru gazele consumate de regiunea transnistreană, în primul trimestru al anului 2006. Dosarul a fost intentat la cererea Gazpromului, care spune că vor urma şi alte dosare pentru recuperarea datoriilor Transnistriei. Experţi independenţi sînt de părere că monipolistul rus ar încerca să intre în posesia gazoductelor de tranzit din Transnistria din contul datoriilor.
După România, Bulgaria a anulat viza de tranzit pentru cetăţenii moldoveni posesori ai vizei Schengen. Un comunicat de presă al ministrului de Externe de la Chişinău spune că măsura a intrat în vigoare de la 18 iulie. Pot tranzita fără viză teritoriul bulgăresc şi moldovenii cu vize sau permise de şedere pentru România, Cipru, Elveţia şi Liechtenstein. Călătorii au la dispoziţie 36 de ore pentru a tranzita prin Bulgaria. Dar nu le este permis să intre şi să iasă din Bulgaria prin punctele de trecere a frontierei cu una şi aceeaşi ţară.
------------------------
Dragi prieteni, unul din evenimentele centrale ale săptămînii trecute a fost vizita delegaţiei negociatorilor internaţionali în problema Transnistriei. Emisarii OSCE, ai Rusiei, Ucrainei, Uniunii Europene şi Statelor Unite s-au întîlnit cu oficialităţi de la Chişinău şi Tiraspol. Principalul rezultat al discuţiilor pare să fi fost înţelegerea de a relua în viitorul apropiat activitatea grupurilor de experţi pentru măsurile de încredere. Amintim, există 3 grupuri de lucru pentru probleme ecologice, umanitare şi transporturi. Ele au funcţionat doar o scurtă perioadă de la înfiinţare în luna aprilie, iar de 4 luni activitatea lor este blocată. Iată ce a spus la încheierea vizitei, reprezentantul preşedinţiei finlandeze a OSCE, Heikki Talvitie.
Heikki Talvitie: „Am discutat despre activitatea grupurilor de experţi. Există deja cîteva grupuri, iar noi sperăm să fie formate şi alte grupuri de experţi în viitorul apropiat şi că ele vor avea şi rezultate. Am vorbit şi despre măsurile de încredere, am analizat cu succes situaţia şi am convenit asupra unor lucruri concrete. Deci avem deja cîteva idei despre cum să ne organizăm munca de viitor şi desigur aici este foarte important ca această dinamică să fie păstrată”.
Despre nevoia păstrării unei dinamici pozitive a discuţiilor a vorbit şi ministrul moldovean al reintegrării, Vasili Şova: „Acea atmosferă în care au avut loc discuţiile, şi ieri şi astăzi, vorbeşte despre faptul că se pune, într-adevăr, o anumtă bază pentru atingerea unor rezultate concrete în cadrul grupurilor de experţi pentru măsurile de încredere. Am vrea ca aceste discuţii să continue şi noi am ne-am înţeles asupra acestui lucru, dar ne-am înţeles şi că activitatea grupurilor trebuie va începe în timpul cel mai apropiat, pe măsura ce vor fi pregătiţi şefii acestor grupuri de la Chişinău şi Tiraspol”.
La rîndul său, şeful ad-interim al diplomaţiei de la Tiraspol, Vladimir Iastrebchak, a spus că Transnistria este gata să reia discuţiile, dar în baza egalităţii între părţi şi mai ales pe trei direcţii – transporturi, ecologie şi ajutoare umanitare.
Vladimir Iastrebchak: „Totul a fost pe un ton atît de optimist, încît mai bine să nu vorbim despre termene concrete. Noi într-adevăr ne dorim reluarea negocierilor în formatul 5+2, dar nu dorim reluarea formală a discuţiilor, ci pe o bază productivă şi eficientă. Pentru asta însă trebuie să parcurgem o cale lungă de analiză detaliată şi expertiză”.
Şeful delegaţiei mediatorilor şi observatorilor, ambasadorul Heikki Talvitie a declarat că şi la părerea lui, negocierile în formatul 5+2 urmază a fi reluate numai după obţinerea unor rezultate pozitive la nivelul grupurilor de lucru pentru măsurile de încredere.
Să adăugăm că preşedintele Vladimir Voronin a reafirmat săptămîna trecută că ar exista toate premisele ca pînă la sfîrşitul anului problema Transnistriei să fie rezolvată, aşa încît viitoarele alegeri parlamentare din 2009 să aibă loc pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
Despre cît de realistă este o asememea perspectivă l-am întrebat pe invitatul emisiunii noastre, Andrei Popov, directorul executiv al asociaţiei pentru politică externă de la Chişinău.
Andrei Popov: „Preşedintele Voronin a mizat şi a investit foarte mult pe realizarea acestui scenariu şi anume: rezolvarea conflictului pînă la alegeri, în baza formulei pregătite de Chişinău, acel pachet de propuneri. Dar pachetul respectiv nu ţine seama în deplină măsură de interesele Federaţiei Ruse şi nu oferă Federaţiei Ruse pîrghii reale de influenţă asupra Republicii Moldova, în schimbul cărora Rusia va fi dispusă să poată să renunţe la status quo în Transnistria. Aceste pîrghii sînt două, din perspectiva Rusiei - pîrghia unui drept de veto pentru Transnistria în structurile decizionale de la Chişinău şi în primul rînd în Parlament, şi, doi, legalizarea prezenţei militare a Federaţiei Ruse. Chişinăul nu a oferit Moscovei pîrghiile de care ea ar avea nevoie, iar Moscova cere de la Chişinău ceea ce Chişinăul, în virtutea situaţiei interne politice, nu-şi poate permite să ofere Federaţiei Ruse. De aceea sîntem prinşi în acest status quo. Întrebarea este cînd preşedintele Voronin odată şi odată va înţelege aceste lucruri şi care vor fi concluziile pe care le va trage?”.
Europa Liberă: Dle Popov, după întîlnirea Voronin-Smirnov din aprilie, Chişinăul, dar şi mediatorii şi observatorii la negocieri se arătau optimişti în privinţa realizării unor proiecte comune cu Tiraspolul ca măsuri de sporire a încrederii în domeniul economic şi social, care să contribuie în cele din urmă şi la găsirea unei soluţii politice. Lucrurile însă nu s-au mişcat din loc. De ce?
Andrei Popov: „Explicaţia ţine de abordarea opusă pe care Chişinăul şi Tiraspoul o au faţă de aceste grupuri de lucru şi măsurile de sporire a încrederii. Pentru Chişinău, măsurile de sporire a încrederii sînt văzute ca parte integrantă a unui proces mai mare, proces politic, şi Chişinăul nu este de acord să separe două procese. Or, pentru Tiraspol există interes pentru anumite acţiuni şi proiecte comune, dar acest interes este strîns legat de dorinţa Tiraspolului de a rezolva problemele social-economice cu care se confruntă populaţia, în situaţia nerecunoaşterii statutului regiunii, pentru a-şi consolida poziţiile şi crea un mediu mai confortabil de existenţă, de fapt, de a-şi consolida poziţiile de pe care să promoveze mai departe consolidarea statutului regiunii, separat de Republica Moldova. Există şi o a treia abordare, împărtăşită de mjoritatea participanţilor în formatul 3+2 că e nevoie de anumite progrese în domeniul măsurilor de încredere, pentru a crea o bază de bună înţelegere şi încredere dintre Chişinău şi Tiraspol, pe care se poate călca şi construi, dar aceasta este o perspectivă de mai multe luni, ori se pare că pentru Chişinău timpul presează, ne apropiem de alegeri şi cu cît mai aproape sîntem de alegeri, cu atît mai greu de realizat este proiectul pachetului la care se gîndeşte Chişinăul”.
-----------
Fostul lider al sarbilor bosniaci, Radovan Karadzic a spus prin avocatul său că, odată transferat la Haga la tribunalul pentru crime de război in fosta Iugoslavie, îşi va conduce singur apărarea. După mai mult de un deceniu de căutări, Karadzic a fost arestat la începutul săptămînii trecute la Belgrad, descoperit ascunzându-se sub o identitate falsă de specialist în medicină alternativă. El este este acuzat de crime împotriva umanităţii, crime de război şi genocid în legătură cu masacrul de la Srebrenica şi cu asediul capitalei bosniace Sarajevo în timpul războiului din 1992-1995. Alexandru Eftode cu o retrospectivă a celor întâmplate la Sarajevo.
Evenimentele din timpul asediului la Sarajevo, un asediu de aproape patru ani şi cel mai lung în istoria militară modernă, au fost evocate pentru postul nostru de radio de Gordana Knezevic. Ea este acum şefa serviciului sud-slavic al Europei Libere, dar şi-a petrecut în Sarajevo toate cele 1000 de zile ale asediului:
"Trăiai numai în present, zi de zi. Trecutul îţi este şters, iar viitorul inexistent. Eşti ţintuit de momentul present, ceea ce înseamnă că încerci să faci rost de apă, câteva grame de zahăr ca să-ţi hrăneşti copii. Totul se reduce la o simlă luptă pentru supravieţuire, iar la sfârşitul zilei nu-ţi vine a crede că a mai trecut una”, povesteşte Gordana Knezevic.
Totul a început în aprilie 1992. Forţele sârbilor bosniaci au înconjurat capitala bosniacă, după ce în 91 Radovan Karadzic declarase independenţa sârbilor bosniaci. Când asediul a fost ridicat cu aproape 4 ani mai târziu, aproximativ 10 mii de locuitori ai oraşului, între care 1700 de copii erau moţi în bobardamentele sau focurile lunetiştilor de elită de pe înălţimile înconjurătoare, care trăgeau fără să aleagă.
"Îmi amintesc de o fetiţă de trei ani, spune Gordana Knezevic. Pe fetiţă o chema Belma. Ea se juca în curte când a fost împuşcată de oamenii lui Karadzic. Un lunetist a tras de pe deal. L-am intervievat pe tatăl fetiţei şi l-am întrebat: ce i-ai face lui Karadzic dacă l-ai prinde. Iar el mi-a răspuns: l-aş întreba cum de este în stare să facă aşa ceva”.
Gordana care lucra pe atucni la un ziar local spune că celor peste 650 de mii de locuitori din Sarajevo, care au ştiut tot timpul că oraşul lor este un punc de intersectare între est şi vest, un centru cultural secular, nu le venea să creadă că se poate transforma atât de repede în scena unui măcel. Multora, dincolo de dificultăţile de zi cu zi, le-a fost greu psihologic să înţeleagă cum vecinul de ieri încearcă astăzi să te omoare lansând obuze de artilerie şi mortieră, sau trăgând cu luneta de pe deal.
Gordana Knezevic s-a înreabat deseori care să fi fost principalul motiv ce i-a făcut pe naţionaliştii sârbi, obsedaţi de puritatea etnică, să recurgă la acest asediu:
"Ei urau faptul că la Sarajevo musulmanii, croaţii şi sârbii trăiau împreună şi au rezistat împreună. La Sarajevo a fost un război împotriva unei societăţi pluri-etnice, un război împotriva conlocuirii între oameni”.
Speranţa lui Karadzic, suspectează Gordana Knezevic, a fost că musulmanii de la Sarajevo se vor întoarce împotriva sârbilor din oraş şi-i vor ucide, întărind în felul acesta poziţia asediatorilor, care militau pentru separarea rasială.
Asta asta nu s-a întămplat. Locuitorii oraşului şi-au păstrat omenia. Dar mulţi au plătit un preţ. Unii şi-au pierdut viaţa sub gloanţe. Alţii aşa şi nu şi-au putut-o lua de la capăt după asediu:
"Am atâţia prieteni care nu sunt în stare să-şi pună viaţa pe roate din nou. De exemplu, un doctor la spitalul din Sarajevo. Este chirurg şi trebuia să coase la loc diferite bucăţi din corpul celor răniţi. A avut cea mai grea misiune în timpul războiului şi nu demult am auzit că a devenit alcoolic”.
Comunitatea internaţională a perecut cea mai mare parte a asediului în nehotărâre. Dar forţele aeriene ale NATO au intervenit într-un târziu în 1995, alungându-i pe sîrbi de pe dealurile din jurul Sarajevo şi aducându-I la masa negocierilor. Rezultatul a fost semnarea acordurilor de la Dayton promovate de Statele Unite, care consemnează sfârşitul asediului de la Sarajevo pe 29 februarie 1996.
Doamnelor si domnilor, aici se încheie emisiunea noastră de astăzi. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte toate bune. Aici e Radio Europa Liberă.