Linkuri accesibilitate

Nelinişti adolescentine, disfuncţionalităţi hormonale, crize identitare - Judit Ferencz


Un accident public –„Krónika” afirmă: după ce a părăsit locul accidentului şi s-a încurcat în declaraţii, ministrul Ludovic Orban trebuie să-şi dea demisia. Altminteri, păţim ceea ce a păţit şi Ungaria, după ce premierul Gyurcsány a fost prins cu mâţa în sac şi a refuzat să se retragă. Adică, ne facem de ruşine.

Tot pe apropoul accidentului lui Orban, „Szabadság” constată: instituţiile sunt incapabile să-şi vadă de treabă, fără să aştepte indicaţii venite de sus. Printre acestea, şi presa. Care, iată, creează tot felul de poveşti, speculează, leagă şi dezleagă, oferă pe tavă tot felul teorii despre tot felul de conspiraţii, ignorând un adevăr îngrijorător: a părăsi locul accidentului, chiar şi alegoric vorbind, este SOLUŢIA acceptată la scară largă.

Într-adevăr, instituţiile statului sunt incapabile să-şi îndeplinească sarcinile în mod corect. Dar cum ar putea fi, când sunt supuse la multiple presiuni din partea altor instituţii, superioare lor? – se întreabă „Háromszék”, pornind tot de la accidentul cu sau fără victimă, provocat de ministrul Orban.

Din „Krónika”: Băsescu nu se teme de un Kosovo independent. Şeful statului este convins că nu există nici o paralelă între Kosovo şi judeţele Harghita şi Covasna. El susţine în continuare descentralizarea administraţiei, atât în judeţele cu populaţie majoritar maghiară, cât şi în celelalte regiuni ale ţării. „Restul sunt poveşti” – spune Băsescu.

Evident, independenţa regiunii Kosovo nu poate crea precedent pentru maghiarii din Ardeal – spune şi liderul UDMR, Markó Béla, citat de „Szabadság”. Se speculează cam mult pe paralela dintre maghiarii din Transilvania şi albanezii kosovari – mai adaugă el. Ceea ce e greşit: precedentul pentru maghiari va fi creat de larga autonomie acordată sârbilor din regiunea majoritar albaneză.

Un bilanţ de sfârşit de an în „Allgemeine Deutsche Zeitung”, bilanţul primului an al României în Uniunea Europeană. Un an care, se arată în articol, s-a scurs fără a aduce schimbări spectaculoase. Poate în anii ce urmează… Deocamdată, pare-se, populaţia ţării nu a realizat că trăieşte în UE. Oamenii nu deţin suficiente informaţii, nu sunt conştienţi de rolul şi sarcinile pe care le presupune statutul ce cetăţean al Uniunii Europene.

Dispute privind scânteia revoluţiei – Hargita Népe comentează iniţiativa Consiliului Judeţean din Iaşi, care a solicitat guvernului recunoaşterea calităţii de „scânteie a revoluţiei”, argumentând că la Iaşi a eşuat o mare manifestaţie anticeauşistă încă pe 14 decembrie 1989. Iată, scânteia contestată după 18 ani, când nu ştim încă multe lucruri. Nu ştim cum au reuşit unii să se transbordeze intacţi dintr-un regim în altul. Nu ştim ce s-a întâmplat cu averi fabuloase. A, şi nu ştim cine a tras.

Democraţia din România la 18 ani – o analiză în „Új Magyar Szó”. Procesul de maturizare este anevoios, apar nelinişti adolescentine, disfuncţionalităţi hormonale, chiar crize identitare; dispoziţia este schimbătoare, se înmulţesc conflictele interioare, nivelul autocontrolului este redus. Ca în cazul unui adolescent cam întârziat, dar încă normal.
XS
SM
MD
LG