Linkuri accesibilitate

Scepticism, lehamite, mirare - Judit Ferencz


Unde nu se fac paşi înainte: deconspirarea securiştilor, şi mai ales a celor „mari”. Új Magyar Szó trece în revistă eşecurile CNSAS, instituţiile care deţin dosare, instituţii care nu vor să le scape din mâini. În Erdélyi Riport, noul preşedinte al CNSAS, Csendes László, declară: principalul său scop este să preia dosarele care i se cuvin instituţiei pe care o conduce. Apoi mai spune că nu crede în minuni.

Preşedintele Parlamentului European, Hans Gert Pöttering se pronunţă pentru autonomie – titrează Krónika. Din relatare aflăm: înaltul demnitar l-a primit pe episcopul-politician Tőkés László şi au discutat despre una-alta. Printre care şi despre autonomie. Autonomie care lui Pöttering i se pare o idee bună. Sigur, subliniază el, lupta pentru autonomie în regiunile transilvane ar fi mult mai eficientă dacă s-ar bucura de sprijin din partea administraţiei centrale.

Asupra alegerilor europarlamentare, a lui Tőkés László, Markó Béla şi asupra tot amânatei întâlniri de vârf a celor doi reflectează comentatorul cotidianului Új Magyar Szó. Arătând că, nu se ştie din ce motiv: lehamite, poate ? - ştirile despre viitoarele, posibile dar necesare discuţii dintre cei doi nu-l mai interesează deloc. Sau poate că miza lipseşte: cei doi se zbat pentru revizuirea listelor electorale pentru alegerile europarlamentare parţiale. Dar chiar poate crede cineva că maghiarii din România au insomnii pentru că nu ştiu cine o să-i reprezinte timp de doi ani?

Transindex informează: preşedintele PIN, Cozmin Guşă, a stabilit 10 criterii pentru cei dornici candideze pe listele formaţiunii la europarlamentare. Printre care, un criteriu ingenios pentru a scăpa de foştii securişti: limita de vârsta, 40 de ani. Un alt criteriu: candidaţii din Ardeal să cunoască limba maghiară. Criteriu criticat de unii membri ai partidului: la ce le-ar folosi să o rupă pe ungureşte la Bruxelles ?

Din Szabadság aflăm că autostrada Borş-Braşov va costa mult mai mult decât s-a preconizat. Oricum, contractul încheiat în 2003 cu firma americană Bechtel a fost intens criticat, iar costurile prevăzute - 2,2 miliarde de euro – au fost considerate mult prea ridicate. Şi totuşi, costurile au fost subestimate – reiese acum. Printre altele şi din cauză că la întocmirea studiilor preliminare nu s-a ţinut cont de caracteristicile reliefului regiunii intracarpatice.

Allgemeine Deutsche Zeitung pune întrebarea: De ce în alte ţări e altfel ? Autorul articolului nu se lansează în analize ample, ci se rezumă la un singur aspect. În magazinele din România niciodată nu i se înapoiază clientului restul. Parcă nici nu ar exista mărunţiş ? Dar de ce ? O fi într-adevăr o problemă ? Banca Naţională nu a pus în circulaţie suficiente monede ? Sau şi această mică omisiune ţine de mentalităţi ? Care-s altele decât în alte ţări.
XS
SM
MD
LG