Linkuri accesibilitate

EU ŞI CÂINELE MEU, SECURITATEA! (1) – Neculai Constantin Munteanu (Reproducerea pe orice cale a acestui articol nu se poate face decît cu acordul autorului)


Tot omul crede ca viaţa lui e un roman, dacă ar şti sa-l scrie. Aidoma înţeleptului, şi eu „om sunt si nimic din ce e omenesc nu-mi e străin” şi cum în viaţa mea am dat şi în gropi, nu puteam lipsi de la festin. Jenat, recunosc, viaţa mea e un roman. N-am să-l scriu. Se scriu destule cărţi proaste, nu contaţi pe mine. De povestit, pot povesti.

Da, am avut relaţii cu Securitatea! Multe şi contra naturii. A naturii mele. Din fragedă copilărie. Copil fiind, eu n-am cutreierat păduri, m-am jucat cu securitatea. Însă prima oară pe mâna securităţii m-a dat... tata. Aţi auzit bine. Tata! Un tată adoptiv, e drept, dar tată şi fratele bunicului patern. Eram sânge din sângele lui şi m-a turnat la Securitate. Ştiu, li s-a intâmplat şi altora. Însă una e când li se întâmplă altora, alta e când ţi se întâmplă ţie. Deci, de mic copil am avut relaţii cu securitatea şi m-a turnat tata. Incepe bine, melodramă curată. Ar mai lipsi sa zic „nu ma atingeţi, sunt plin de lacrimi”. E aproape adevărat, dar mă ţin.

Aici ar fi nevoie de ceva ticăloşie. Avem. M-am jucat cu securitatea, normal era să devin şi securist. Nu. Am devenit ceva şi mai rău. Am devenit turnător. Am devenit nu înseamnă că am şi fost. M-au făcut alţii. Se poate mai rău? Se poate. Ce-aţi zice de un agent agent Bond de Ciorogârla, plasat de băieţii tovarăşului Pleşiţă la Europa liberă? Se face! S-a şi făcut! Graţie unor frustraţi de aici, a unor ticăloşi de acolo, împărtăşesc aceeaşi soartă cu alţi patru colegi de la Europa liberă. Faptul că nu sunt singurul acuzat că aş fi fost un securist plasat la Europa liberă nu ma încălzeşte cu nimic. Nici pe pe prietenii şi colegii mei. Dar, ei cu ale lor, eu cu ale mele. N-am terminat cu mine. Deci, relaţii cu securitatea de mic copil, l-a turnat tacsu, a fost turnător şi agent strecurat la Europa liberă. Sunt un om rău şi negru pentru o ţară curată, care geme de caractere de bronz. Şi de procurori. Ar mai fi ceva de spus? Ar mai fi.

Sunt homosexual. Aici ar trebui o pauză pentru cei care nu ştiau şi pentru cei sufocaţi de indignare: „cum, domnule, şi ăsta...?” sau „trebuia să ne spună şi asta?”. Trebuia. Pentru că e adevărat. Pentru că acum pot spune şi acest adevăr unor oameni toleranţi, dintr-o ţară europeană, care au învăţat, sper, că aproapele tău poate fi şi altfel decât tine, dar om, totuşi, şi că toleranţa nu e un cuvânt bun doar pentru stabilimente de profil. Trebuia sa vă spun şi acest lucru pentru că în lunga înfruntare cu regimul comunist, cu braţul lui lung şi cu minţile lui tâmpe, homosexualitatea mea i-a obsedeat permanent pe băieţii tovarşilor Pleşiţă, Merce şi urmaşii. Ca orice regim totalitar, regimul comunist avea morala curului. Năimiţii propagandei credeau că numai ceea ce ei considerau un detracat poate fi anticomunist. Erau proşti şi se înşelau. Altfel cum de m-ar fi ascultat, ani şi ani, milioane de oameni? Eram homosexual şi atunci când eram apreciat pentru limbă ascuţită, gură mare şi eram negru în cerul gurii când vorbeam de comunism, de realizări şi de minciuni, de fiii lui cei mai buni şi de javre. Niciodată n-am amestecat homosexualitatea cu locul de muncă, iar de muncit am muncit ca orice om normal. Iar la Europa libera am fost angajat pentru calităţile mele profesionale şi pentru ce aveam în cap. Şi ce aveam în cap v-am spus seară de seară, alături de colegii mei, cu care am alcătuit echipa vocilor nopţii care au adus în casele dvs o informaţie, o atitudine, o geană de speraţă în întunecata epocă-lumină. Pe unii i-a preocupat, îi preocupă încă homosexulitatea mea? Să fie sănătoşi. Au o problemă. Eu, nu! Oricum, homosexualitatea e o chestiune care ţine de viata privata. Tot ce pot spune e că nu ştiu dacă a fost un drum pe care l-am ales sau drumul m-a ales pe mine. Sunt lucruri şi mai rele ca homosexualitatea. De pildă sa fii ticălos. Sau comunist. Chiar aşa, mai bine homosexual decât comunist! Şi cu asta, basta. V-am scandalizat, destul. Săptămâna viitoare trecem la lucruri serioase. Şi la javre. Până atunci, al dvs. NCM vă urează s-auzim numai de bine!

©N.C.MUNTEANU
XS
SM
MD
LG