Homo interneticus şi sociologia Internetului – subiect principal în recenta ediţie a revistei culturale Korunk. De la Teoria grafurilor (descriere matematică a structurii reţelelor) la ideile pe care reţelele le induc literaţilor. Ei bine, majoritatea le consideră nişte plase imense care ne prind cumva, ne trag, mereu în jos, spre lucruri nedorite. Cât despre Internet, ei îl consideră un mijloc util, dar care nu va afecta niciodată Cartea, dorinţa de a citi, răsfoi şi mirosi palpabilul: volumele tipărite.
Revista literară Látó publică eseuri premiate de o fundaţie preocupată de soarta literaturii maghiare din Ardeal. Eseuri despre casă, despre acasă. Unul, spre exemplu, despre Braşov. Despre faptul că privind de la fereastra unui apartament de bloc dintr-un cartier industrial, tradiţionalul multiculturalism este prea puţin vizibil. Se văd doar parcuri, maşini şi da, cofetării cu nume de flori.
Săptămânalul A hét iniţiază o dezbatere despre politicile culturale din Ungaria şi din România. De la bun început, se fixează: în ambele ţări, planurile sunt măreţe, şi politicile, greşite. Deşi, consideră autorii articolului, ar putea şi ar trebui să fie altfel, dacă nu de alta, pentru că în România există o cultură maghiară de sine stătătoare. Căreia, în acest an, guvernul român îi acordă un sprijin de 10 miliarde de lei, sumă administrată de o fundaţie şi suficientă doar pentru a asigura existenţa unor iniţiative culturale regionale şi rapsodice prin natura lor. Activităţile culturale din Transilvania beneficiază de un sprijin mult mai consistent din partea Ungariei. Ceea ce, remarcă autorii articolului, este de-a dreptul absurd, fiind vorba despre cetăţeni români şi despre cultura din România.
În aceste împrejurări, schimburile culturale româno-ungare tind spre zero – se mai arată. Păcat, este concluzia, căci parlamentarii din Ungaria, s-ar putea delecta, în momentele de inactivitate legislativă, cu cel mai recent best-seller al lui Cărtărescu, ţinându-l discret sub pupitru să nu-l descopere şi colegii din alte partide.
Sugestii le oferă parlamentarilor şi publicaţia virtuală Transindex care a întocmit Micul cod deontologic al politicianului. Prima regulă este ca ei să nu refuze niciodată apelurile telefonice ale ziariştilor. Apoi, să mai fie şi politicoşi cu ei, să ofere mereu răspunsuri scurte şi la obiect. Să nu le dea sfaturi, să nu fie cicălitori şi, în nici împrejurare, să nu-i ameninţe. Probabil şi mai dificil: să înţeleagă odată şi pentru totdeauna că ei nu sunt redactori-şefi ai publicaţiilor cărora le dau declaraţii, prin consecinţă nu vor fi consultaţi în legătură cu conţinutul articolelor.
Allgemeine Deutsche Zeitung publică o relatare despre un seminar jurnalistic despre modul în care Uniunea Europeană este oglindită în presă, ce a avut loc în Polonia. Ziariştii prezenţi formulează opinii diferite, în funcţie de ţara lor de provenienţă. Astfel, reprezentanţii mass-media din Croaţia consideră UE un fel observator sever, responsabil pentru toate reformele nepopulare luate de guvernanţi. Ziariştii cehi, se punctează în articol, au fost deosebit de surprinşi să afle că România este o ţară care se află în prag de aderare, ei crezând că abia acum urmează să înceapă negocierile, alături de Turcia. Jurnaliştii sloveni recunosc că nu sunt foarte preocupaţi de subiect. După aderarea din anul trecut, UE a pierdut teren în presa slovenă.
Revista literară Látó publică eseuri premiate de o fundaţie preocupată de soarta literaturii maghiare din Ardeal. Eseuri despre casă, despre acasă. Unul, spre exemplu, despre Braşov. Despre faptul că privind de la fereastra unui apartament de bloc dintr-un cartier industrial, tradiţionalul multiculturalism este prea puţin vizibil. Se văd doar parcuri, maşini şi da, cofetării cu nume de flori.
Săptămânalul A hét iniţiază o dezbatere despre politicile culturale din Ungaria şi din România. De la bun început, se fixează: în ambele ţări, planurile sunt măreţe, şi politicile, greşite. Deşi, consideră autorii articolului, ar putea şi ar trebui să fie altfel, dacă nu de alta, pentru că în România există o cultură maghiară de sine stătătoare. Căreia, în acest an, guvernul român îi acordă un sprijin de 10 miliarde de lei, sumă administrată de o fundaţie şi suficientă doar pentru a asigura existenţa unor iniţiative culturale regionale şi rapsodice prin natura lor. Activităţile culturale din Transilvania beneficiază de un sprijin mult mai consistent din partea Ungariei. Ceea ce, remarcă autorii articolului, este de-a dreptul absurd, fiind vorba despre cetăţeni români şi despre cultura din România.
În aceste împrejurări, schimburile culturale româno-ungare tind spre zero – se mai arată. Păcat, este concluzia, căci parlamentarii din Ungaria, s-ar putea delecta, în momentele de inactivitate legislativă, cu cel mai recent best-seller al lui Cărtărescu, ţinându-l discret sub pupitru să nu-l descopere şi colegii din alte partide.
Sugestii le oferă parlamentarilor şi publicaţia virtuală Transindex care a întocmit Micul cod deontologic al politicianului. Prima regulă este ca ei să nu refuze niciodată apelurile telefonice ale ziariştilor. Apoi, să mai fie şi politicoşi cu ei, să ofere mereu răspunsuri scurte şi la obiect. Să nu le dea sfaturi, să nu fie cicălitori şi, în nici împrejurare, să nu-i ameninţe. Probabil şi mai dificil: să înţeleagă odată şi pentru totdeauna că ei nu sunt redactori-şefi ai publicaţiilor cărora le dau declaraţii, prin consecinţă nu vor fi consultaţi în legătură cu conţinutul articolelor.
Allgemeine Deutsche Zeitung publică o relatare despre un seminar jurnalistic despre modul în care Uniunea Europeană este oglindită în presă, ce a avut loc în Polonia. Ziariştii prezenţi formulează opinii diferite, în funcţie de ţara lor de provenienţă. Astfel, reprezentanţii mass-media din Croaţia consideră UE un fel observator sever, responsabil pentru toate reformele nepopulare luate de guvernanţi. Ziariştii cehi, se punctează în articol, au fost deosebit de surprinşi să afle că România este o ţară care se află în prag de aderare, ei crezând că abia acum urmează să înceapă negocierile, alături de Turcia. Jurnaliştii sloveni recunosc că nu sunt foarte preocupaţi de subiect. După aderarea din anul trecut, UE a pierdut teren în presa slovenă.
